[iustin_dumitru]

Acestea sunt unele extrase din rugăciunea de dimineața referitoare la păcat si comentate. Dar mai sunt și alte teme precum lauda angajamentul care sper ulterior sa le comentez daca simt nevoia.
Sunt ideile care le simt eu cand ma rog, asa ca nefiind prea mare filozofie, le puteti comenta si voi

Doamne, curateste pacatele noastre.
A curati e mai mult decat a ierta. A ierta inseamna ca ai facut ceva rau, dar nu te asigura ca pe viitor vei face bine. Pe cand a curati inseamna a scapa de viciu insusi, nu doar a ierta ce a fost rau, ci si a nu mai face raul de acum inainte.

Stapane, iarta faradelegile noastre.
Invocarea iertarii este esentiala, dar nu suficienta. Ea trebuie insotita de curatire si de transformare interioara.

Sfinte, cerceteaza si vindeca neputintele noastre, pentru numele Tau.
Asta este printre cele mai favorite si confortabile. A recunoaste neputinta e mai usor decat a recunoaste pacatul.

Nu Te-ai maniat pe mine, lenesul si pacatosul, nici nu m-ai pierdut pentru faradelegile mele.
In afara de invocarea iertarii si curatirii, este si multumirea ca macar nu am fost pierdut. A fi pierdut e mai mult decat a fi pedepsit, caci cel pedepsit trage speranta ca dupa pedeapsa Dumnezeu il va curata, dar cel pierdut pana si speranta o pierde.

Fara de veste Judecatorul va veni si faptele fiecaruia se vor descoperi. Ci cu frica sa strigam.
E interesant ca descoperirea faptelor ne duce cu gandul ca ele sunt rele, desi ar putea fi si bune, adica s-ar putea descoperi fapte bune noi. Aici se vede cum intervine constiinta noastra si recunoaste ca ceea ce se va descoperi ne provoaca teama.

M-ai invrednicit pe mine, pacatosul si nevrednicul, a ma scula din somn si a dobandi intrare in casa Ta.
Aici nu am nimic de clarificat, caci de fiecare data cand rugaciunea recunoaste ca sunt pacatos, simt ca rimeaza cu starea mea de spirit. Recunoasterea starii de pacat creeaza contrastul cu sfintenia casei Sale, dar si da incredere, caci chiar si in starea de pacat, Dumnezeu ne asteapta la spitalul Sau pentru vindecare.

Ca fara de osanda sa deschid gura mea cea nevrednica si sa laud preasfant numele Tau.
Similar, asigura contrastul dintre starea mea de pacat si indrazneala de a lauda, dar introduce si avertizarea osandei, ca sa arate ca intr-adevar e o indrazneala a veni in fata lui Dumnezeu necurat, si ca aceasta nu se poate face fara mantaua pocaintei.

Curateste-ma pe mine pacatosul, ca niciodata n-am facut bine inaintea Ta.
Adaugarea ca „niciodata n-am facut bine inaintea Ta” e de ajutor pentru a sublinia neputinta noastra si a vedea realitatea, caci chiar daca credem ca am mai facut mici eforturi, totusi niciodata n-am ajuns la bine cu adevarat, mai ales cand ne-am bazat pe noi insine. Si chiar de am fi pe drumul sfinteniei, aceasta vine cu o si mai mare luciditate si smerenie, si oricat ar face de bine cel imbunatatit, are luciditatea sa constate ca e departe de desavarsirea ceruta de Dumnezeu.

Izbaveste-ma deci de cel viclean.
Adera la ideea ca curatirea noastra apartine tot lui Dumnezeu, dar in plus adauga si cat de mica e sansa noastra de a scapa de pacat, caci nu avem de luptat doar cu noi insine, mai ales impotriva celui viclean, care e puternic.

Izbaveste-ma de toate lucrurile lumesti cele rele si de sporirea diavoleasca.
Deoarece patima cere tot mai mult si mai mult de la noi, asocierea cu „sporirea” ne ajuta sa o identificam ca pe acea forta care ajunge sa stapaneasca complet sufletul si gandurile noastre. De asemenea, lucrurile lumesti, printr-un tip similar de acaparare, pot pune la fel stapanire pe noi.

Am trecut timpul noptii acesteia fara ispita de toata rautatea pizmasului.
Aici imi e mai greu de acceptat, pentru ca si in timpul serii si in timpul viselor nu mi se pare deloc ca n-am pacatuit. Mintea mea e constienta de toate deviatiile pe care le-am facut chiar si in acest interval scurt. Mi se pare mai degraba ca se refera la cei care nu au cazut, adica la sfinti. Dar ca sa se arate ca nu e asa simplu, se zice doar „fara ispita”, nu „fara cadere”. Iar ispita vine la oricine, si la cei pacatosi, si la cei sfinti. Un atenuator ar mai fi cuvantul „toata”, care ar putea insemna o situatie mai grea la prima vedere, dar cred ca inseamna mai ales faptul ca daca acum ma rog, inseamna ca macar n-am cazut in deznadejde.