[Moroco]

"Nu-i acuma timpul Tau Doamne, nu-i acuma timpul de citit astfel de psalmi horror, nu-i acuma timpul potrivit sa ma intalnesc cu nepotii Tai si cu Tine, nu vreau sa ma mai chinuiesti mai inainte de vreme.. asa ca, de aia, din reflex imi sare mustarul cat ciomolungmamona cand apari printre randuri, cand ti se pomeneste numele.. pentru ca stiu ca mai am timp de irosit si risipit cu orice altceva..”.. si suparat acuzandu-L pe Dumnezeu ii zice sefului sau Te-ia: mă-ia-mă!-odata din pieirea de aici si du-mă in pieirea cea mare si tare, c-as vrea sa ma simt biruitor, singur, nu cu haita, cel mult doi, maxim doi, vreau sa ma tzepuiesc la vena cu niste droguri noi inchipuindu-ma victorios chiar daca-s pacatos.."..asa inventez ca gandea un drac liber scapat de la baalamucifertilizarea in vitroglicerina. Ameninta "saracul" pe Dumnezeu sa nu-l crape careva ci sa-l ajute sa castige, ca mai nou pare ca asta-i moda, se ingamfa "crestinul" pacatos, luand virus pacatos, sa faca si el patima ultrashe de la draci, se ingamfa cu orice, ambitios pana crapa, vrea sa crape si el ca dracool, un fel de pofta pedo-sado-matzo miserupista, intimishtii se umfla in sine bravand pripit si nesabuit ca cersetorii vicleni, viteji beroici, nu se lasa fraierul de capul sau si de sufletul sau pana ori si-l baga in iad la munci si schingiuiri ori manca, bea si face orice prostie pana crapa ingamfandu-se ca pocnitorile chinezesti, ca si chinezariile ce imita lucruri nemtesti bine facute, lucru bine facut foarte scump, care sa tina si sa ai cu ce sa te tot autotzepuiesti toata viata.

”Nu mai fac rele, imi plac da-s rele si pacatoase si o sa crap, te umfli de la ele, te ingamfi ca lumea si crapi! Gata, nu mai fac!”.. degeaba-ti spui ca n-asculti, asa-i moda acuma, ceas cu cuc, ca la baalamuc, doar zici si nu faci ca ipocritii fatarnici si exclusivisti, nu poti dupa formula cica ne intalnim si citim doar la fix, cand s-or alinia planetele. Cine nu citeste, nu se-ntalneste si nu serveste.. crapa.

Ai fost luat, e viol, e rapire, e ceva ce mai vrei.. de aia Te-ia isi pune subalterni sa insiste.. ca la final sa mai vrei in mod liber.. si asa-ti alegi te-iadul ca fraierul pana la urma.. iese din tine patima si te duce ea.. cere in tine ca puiul neintzarcat ce vrea pacat, sa se mangaie si sa se alinte cu pacatul, cu atributele Dumnezeiesti desi el e pui ipocrit de tatuc ipocrit spurcat crescut si invatat la scolile ipocritilor spurcati, rai si fatarnici care tooooot zic si nu fac nimic, nici cu degetul nu se ating ci trec pe de laturi.. nu-i timpul de asa ceva... e mereu timpul pentru altceva... pentru ceva mai rau, e de jucat mai bine un ipocrism mai important, ca sa fii mai mare si mai tare ca Te-ia si haita, ingamfandu-te pana crapi.. dand sa scapi.. de invidie.. pe dos, satisfacandu-i toate capriciile si te-iadesurile.

N-ai cerere in rugaciune, iar daca ai cerere din inima, din burta, din pofta, din foame si sete, atunci acolo iti fac bantuitorii, craphotii, craporcii crapaturii, spurcaciosii, in miezul intimbarbarbarbutului tau victorios, o minciuniune spurcata a deznadejdii si nepasarii, prin care frichuscusul, frigtima-vrerednica, ipocrit cameleonic impotrivitnic ca manusia, se razbuna crunt fiind demonizat in furia aprinsa a razbunarii sa-si rupa atunci si lanturile, ascultarii, a oricaror legi, reguli, obligatii, cuviinte, eliberandu-se sa distruga, sustinand ca victimele lui ii sunt lui datoare dupa ce le-a tot rapit si le-a lovit si fiind fricoolrajos vreerednic nevoie mare, o frictima foarte suparata, mai mare si mai tare ca oricine, plina de datorii ca o banca-pusculita care cica i-ar fi imprumtat pe toti, inclusiv pe Dumnezeu, isi permite sa-si permita sa se razbune de parca ar fi atat de sfant si de curat incat partile josnice ale lui, inclusiv ciorapii si calcaiele, toate murmurdariile cica ar fi mai sfinte si mai curate ca partile cele de sus, prin minune pilostiva, prin vreerednicie, incat te pupa ei si te crapa ei crapand, pentru ca asta-i moda, se ingamfa ambitios ingamfatul ce nu poate sa crape, insa isi deschide gura si bubuind plin de prostii se detoneaza in public si pleznind, pleznindu-te peste fata, crapa obraznic, ca petu-grozia ptrostocu' brontorocu' ce da lectii morale si pedepseste prostia cu pulanocu' sau cu cutitocu' lovind cu piciorul, cu tocu' sau strivindu-te cu papucu' ca cizma.. si uite asa nu-i pasa ce si cat calca, cat greseste si cat se inalta trufia ingamfata in el insusi, pana pocneste ca si pocnitorile chinezesti, niste chinezarii plagiate asemena, niste imitatii de snobi luxosi banglici-avericani.

Asta-i fatalitatea fatimei crapacioase a omului naiv, fraier, care privind cu pofta pedo-matzo-chisto-cruda se da victima vreerednica si de acolo razbunarea cumplita, gresita, smintita... pentru ca putoarea necredintei si spurcaciunii pustiirii nu poate rabda sa fie deranjat mai inainte de vreme si da sa se razbune pentru ca nu-ti respecti fanta, crapatura invoita dupa care stau ascunse toate problemele si remuscarile sa nu stii ce te asteapta daca vrei sa lepezi credinta cu toata bataia ei de cap, ca-ti pare ca-ti da prea multe batai de cap, griji, probleme si stresuri, disperi ca pe toate trebuie sa le respecti de te-ai plictisit pana te-ai shucarit, si baraind intim bantuitorii craphoti-craporci a nepasare ca-n vacanta mare, cu fanta infasurata si cu aluatul-indulcit ascuns iata ca-ti de sa-ti realegi fanta, crapatura in care faci un pacat mic in timp scurt simtindu-te liber de tot, si dupa fanta asta nu vezi ca-s ascunse toate grijile, incurcaturile, problemele, remuscarinle, necredintele si inselarile, spurcarile, defapt salbaticia si jungla, haosul adanc al alinierii coincidentelor, si-ti alegi ca fraierul fanta, alinierea planetelor si te scapi zi de zi la fanta, la crapatura nesfarsita infasurata ca vata de zahar pe batul care lipseste si atunci sufletul tau impacat pe sfinvers, linistit in ispapacea tihnei putorilor duhovnicesti, odata miscata, se razbuna ca porcul ghuitzand daca-l deranjezi de la lucrarea de momire in care iti insufla crize de stress de la griji si probleme sub umbra Lui Dumnezeu si lipsa oricaror probleme afara sub soarele cu dinti, in deznadejde si abandon, in infrangere, in starea de biruit de patima, in care intrii prin fanta, si te razbuni teleportandu-te prin poarta si-ti pui semn ocult, pe mana dreapta sau pe frunte, consemn, parola si trecand asa te razbuni... dar nu a lui, nu a minciunii si pacatului, nu a victimei vrednice inchipuite si ipocrite este razbunarea ci a Domnului, pentru ca El este sfant, bland, smerit, adevarata victima vrednica, nu un fake news plin de ispite si santaje emotionale care te provoaca si te frustreaza, iar.

Deci in cerere trebuie sa te cureti pana in inima si-n adanc ca sa ai sansa la o unitate curata in Hristos, in Cuvant, altfel iti iei tzeapa de la pacatul lipicios care ca super-gloo-mea te ia si te lipeste in haita diavolilor bârcolaci tulburatori si bantuitori dandu-ti impresia ca esti bun in adanc, in biserica crestina, crestin-ortodoxa, in care poti sa-ti permiti.. sa-ti permiti sa-ti permiti sa furlii rau pe interior nemairespectand nimic, certandu-te in intimitate mai rau si mai tare ca afara, ca la piata, in tribunal, la meci, in shatra de tigari ce-ti canta manele-mamonele murdare dupa ce te-a tzepuit.

Iar curatenia asta a inimii si a templului Duhului sfant nu se poate face cu clabuc si intretine curata prin dushuri dese si bai repetate la balta. E nevoie de ascultare si de credinta in iubirea din inima, de duh bland si smerit, cuvincios, pasnic linistit, armonios, e nevoie de umilinta care se straduie sa respecte cat mai multe reguli si regulamente de bun simt si de iubire ca iubirea, fara sa intri din interes intr-un rol vremelnic potrivindu-te ca o manushe prin care sa joci actoriceste acest comportament ”iubitor” caci nu trebuie demonstrat nimanui, sa te vada si sa te creada, pentru a tzepui fraierind ca sa obtii ceva aplauze, sa fi luat de iubitor desi nu iubesti ca cica ar fi credinta in iubire desi nu este ci trebuie sa ceri si sa ai, sa simti iubire, sa ai credinta, trebuie sa poti sa manifesti la greu iubire iubitoare ca iubirea ce iubeste din iubirea adevarata, curata, fara de pacat, care este numai Domnul, numai iubirea Lui.

Fara curatenie nu se prea poate pentru ca la Dumnezeu nu ai privilegii si pile sa fi considerat curat desi esti murmurdar, nu poti sa ai pile ci doar pilde... din care ar trebui mai inainte tu sa-ti iei aminte, lasandu-te rapit pe interior ca de un foc mistuitor si curatitor... desi pilda sau Duhul nu te rapeste ci tu ar trebui sa ai credinta si sa vrei ascultand sa te speli, sa mergi, sa urci! Ca altfel cum sa te curete Duhul daca tu traind ca-n pilda nu pricepi sa le raspunzi oamenilor in pilde, ca sa nu stie, sa nu inteleaga si sa nu vada?.. ci sa creada.

Si practic iti ramane pe persoana fizica situatia de frictima vrerednica cu remanenta supărata, te simti pbpârbat suparat si dai mereu sa te razbuni ca fricuscusul, ca nu poti sa crapi si sa pocnesti ingamfandu-te crapi si pocnesti.. te integrezi si te potivesti ca manusa cu patima istorica a omului si a omenirii.

Ca sa nu ai parte de surprize criminale ce se fac prin tine trebuie sa te rogi tainic rugaciunea mintii inimii cu umilinta in duh bland si smerit: ”miluieste-ma Doamne si pe mine pacatosul..ce se crede victima vrednica caruia toti ii sunt datori..te rog, iti cer, sa-mi dai sa te iubesc si sa te miluiesc, nu sa ma razbun si sa te lovesc, de suparare remanenta care crapa si plezneste iar si iar ca din reflex, din complexe si frustrari, chinuit de boli incurabile, dureri, neputinte, din furie suparata, din suparare infuriata, remanenta, din nemultumiri care defapt nu-s nemultumiri ci scapari de probleme, ca fraierii, din alea mici in alea mari ascunse dupa fanta, dupa crapatura prin care fur bani si mancare pentru pacat fermecat, ai mila Doamne, da-mi sa te iubesc mult si curat, nu ca lumea ci ca iubirea. ”