[Moroco]

In credinta ta locuieste necredinta si credinta in necredinta care sunt rele dar tie ti se par dulci si bune si ca tu ai fi bun manifestandu-le. Practic esti tzepuit caci necredinta duce la neputinta si deznadejde, iar neimplinirea la tristete pentru ca nu poti asculta si face binele si atunci de suparare dai sa poti invers, sustinand ca-i mai usor sa n-asculti vrand sa dormi mereu in pile si privilegii, in bani si vrei sa profiti mereu visand la pacate si la lipsa oricaror griji. Daca vezi ca nu poti binele, ascultarea, curatenia, mila, atunci crezi ca poti invers, ura, hula, cruzimea pentru profitul din razbunare avand impresia ca-ti faci tie bine daca altora le faci rau. Totusi stii si simti ca-i rau ce faci, vezi ca ai numai rezultate cu gust rau si suferi, ramai suparat si atunci vin dracii indraciti ce stau cu plecatul si-ti sadesc firea lor de drac-om pismash prin pofta egoista. Te tzepuiesc sa crezi ca-ti faci bine, ca esti bun si dulce si ca te simti bine prin : lacomie de orice, prin curvie si razbunare pripita, facand altora rau ca sa-ti faci tie bine, din pisma, din judecata, din interes. Practic acest bine, grozav si mandru, al firii cu nume important iti vine de la faptul ca luand, furand, rapind, profitand, facand altora rau ca sa-ti fie tie mai bine, iti da impresia ca prosperi si ca profiti, ca o sa-ti fie bine pe viitor, in vesnicie insa asta se numeste trufie din pisma egoista,asa ca esti tzepuit. Te incanti cu pacatul pentru ca lacomia iti satisface gusturile si poftele mari, te incanti si te bucuri pentru ca curvia si desfranarile iti indulcesc starile, simturile si gusturile, iti plac placerile si le doresti pentru ca egoismul si nepasarea iti dau linistea sigurantei in bani si averi ce pot fi risipite si atunci dupa implinirea patimilor te odihnesti istovit in trandavie si nepasare ca sa-ti incarci bateriile, crezandu-te tot mare si tare, curajos, viteaz pentru ca prin razbunare primita, vicleana, stii ca o sa obtii tot mai multe foloase necuvenite de la victime, de la parinti, de la apropiati, de la fraieri, simti ca iti e bine sa joci cacealmele riscante si sa fii jmecher si crezi ca-ti va fi tot mai bine motzaind in bani, in averi, in placeri, in mancare, in tradare, in pofta de razbunare, de judecata, in acuzare si dezbinare. Aceasta stare de drac-om bantuitor cu fire de diavol pismas pofticios si lacom ce te ia ca sa pleci si plecand sa vezi sfinvers binele si raul, aceasta stare de desfranat curvar si iubitor de placeri, de egoist zgarcit si razbunator pripit, care are suparararea si bucuria smintita reactionand ca din reflex cu ura si lovituri de frica gresita acuzand si dezbinand este starea omului cu suflet lash, prost, orb si tzepuit, om slab cu fire demonizata, trufase, ispitit-razboinica criminala, furioasa, distrugatoare aflat in casa de vierme risipitor, stricator, pierzator, ratat, pradator. Te simti bine in pielea asta de sharpe tzepuit ca baalamucii mergand la acupunctura si echilibrare energetica, insa ti s-a smintit si pielea ca sa nu-si mai apere interiorul si se bucura de ace in loc sa traga semnalul de alarma cand e intepat, insa nu mai esti constient daca ai alte ideologii, nu mai poti sa vezi, nu mai poti sa crezi ca te aflii in plina neCredinta si in credinta in neCredinta, nu vrei sa stii ca esti in cadere libera mergand ca prostul din rau in mai rau ca tzepuitzii, desi ti-e rau de nu mai poti tu dai apa la moara poftei din firea de drac, lacomie de mancare gustoasa-pacatoasa, adulare de placeri perverse exagerate si razbunarea pripita vrand ca sa faci rau tuturor ca sa le fie lor rau si sa-ti fie tie mai bine si atunci ajungi intro stare de necredinta tot mai rea, ai remuscari, ai indoieli, te urmareste politia, justitia, scheletii din dulap, realizezi ca doar risipesti, strici, spurci, pangaresti insa nu te mai poti opri, palavrajesti, invaluiesti, duci cu vorba si cu opresul insa nu poti face nimic bun ca ipocritii si atunci faci rau ca sa profiti si te mangai si te alinti cu binele ce vine din sufletul casei de vierme pe care o satisfaci peste masura si ea te rasplateste cu boli si dandu-ti boli ai motivare si scapi de lucru. Ca ai ”binele” asta pe sfinvers, de aia te crezi destept, darnic, te crezi puternic, te crezi fericit insa toata bucuria ti-e pentru satisfacerea telurilor ipocrite din firea trupesca de dracom ce-si satisface viermele-casa iar supararea si tristetea nu a disparut ci creste, e acolo, ascunsa dupa bucuria smintita si vine din necredinta si din credinta in necredinta si neascultare, ca asta-i filozofia in care te increzi, zici ca-i mai simplu sa n-asculti, sa nu crezi ca sa nu faci nimic, sa eviti lucrul, problemele, datoriile si asa devii apatic in loc de empatic, cauti sa-ti fei simplu si sa n-ai nicio problema si atunci pleci de la orice datorie, de la orice lucrare, nu mai faci nici rugaciune, nici ascultare, nici mila iar postul nu e la pacate ci doar pentru ca sa obtii o mai mare pofta, folosesti foamea si setea pentru implinirea unei lacomii de pacate proaspete... si asa toate patimile astea rele se aduna si stau cuibarite, ca o carie, ca un putregai gaunos in Credinta din tine iar tu te inchipui si te crezi alintat, pilit ca-n familie, cand defapt esti un obraznic, un sclav al pacatlor, un fraier ce iti permiti sa faci multe pacate grele fiind rau cu Dumnezeu si cu sfintii, cu apropiatii, cu oricine simtindu-te familiar crezan ca poti sa-ti permiti, ca esti alintat, iubit, adulat si de aia libertin. Practic nu esti ce crezi ca esti ci esti un mort ce moare tot mai rau, un nebun ce innebuneste tot mai mult, un prost ce devine tot mai prost si mai idiot, mai degenerat, un naiv tzepuit care nu-si mai da seama ce face, care uita si nu stie ce vede, ce face, ce cere, ce doreste si cat de mult se autodistruge plangandu-se de altii si vaitandu-se in nerabdare si deznadejde, nu poate intelege cat de rau cade, cat de mult pierde in starea asta de victima vrednica buna doar sa acuze, iar daca acuzi de frica, din frica aia smintita, gata, faci doar dezbinare si razbunare pripita, faci altora rau sa-ti faci tie bine pana crapi, adica asta e trufie din pisma ingamfata, suparata.. pentru bani, pentru pita, pentru averi, pentru sudoarea organelor chinuite de muncile si bolile profesionale vrand sa-ti faca raiul tau, raiul relaxarii istovitilor, raiul belshugului de odihna si profit din ce ai luat de la altii. Totul se vede de sus si se va stii, vei da socoteala pentru toate, vei suferi caci ai castigat lumea si-L pierzi pe Hristos, practic nu-L crezi si te bucuri ca fraierul nestiind ce ti se intampla.

Pe scurt, exista o frica de Dumnezeu care te duce in Rai si multe alte frici ce se insumeaza si se contopesc in cea rea care te face sa acuzi, sa te infurii, sa te dezbini, sa te razbuni pripit crezand ca facand rau altora iti faci tie bine si crezi ca o sa-ti fie bine caci speri ca o sa profiti si te bucuri din pisma visand un viitor prosper insa e tzepuiala, este patima egoismului, patima pismei trufase care te tzepuieste inaltzandu-te in mariri si in puteri ca sa te duci mai usor in faradelegi si de acolo in iad pe drumul cel mai scurt al neiubirii si lepadarii de Dumnezeu si asa ca prostul ce se crede grozav gresind tot mai rau ca sa braveze si sa uimeasca ajunge tot mai departe de Dumnezeu si de oricine... te duc si te duci in insingurare si suferinta si plecand sau urand Il dezamagesti pe Domnul pentru ca uiti ca e bun si cat bine ti-a facut de cand te stii, uiti pentru interesele tale, nu te rabzi si imiti apucaturile lumii.

Deci ti-e rau in suflet de la necredinta, deznadejde, neputinta, esti trist si suparat, ipocrit ascuns si fatarnic, insa te tzepuieste firea de vierme si ti se pare ca ti-e bine si te bucuri mereu avand impresia ca esti bun si ca profiti, avand credinta in necredinta si siguranta care se numeste cruzime, nu poti sa fi bun insa poti sa fi crud si asta te incanta pentru ca distrugi, prazi, iei, rapesti, furi, aduni din ce nu-ti apartine si nu ti-e dat.

Iar daca tot o sa continui asa ca o is-pita trasa in tzeapa in piatza revolutiei dand onorul pe centura ca naivul, o sa ajungi sa mergi la biserica, la slujbe, la rugaciuni, la orice lucrare divino-umana ca omida ce manca foi, pagini si citate doar ca prin ele sa uiti mai usor tot ce aveai de facut, ca sa nu mai stii ceea ce trebuia sa asculti, facand defapt pe placul bantuitorilor rai pe care-i vezi si crezi buni care vor sa-ti ia Cuvantul din inima si tu te bucuri pentru ca sa nu faci nimic pentru Imparatia Cerurilor in care in vesnicie o sa-ti culegi ce ai semanat, o sa dormi cum ti-ai asternut si o sa ai din ce ai crezut si facut, din ce ai strans cu Hristos, acolo in Cer, dorind altora numai bine cu smerenie blanda ca sa-ti fie si tie bine, nefacand niciodata rau altora ca sa-ti faci tie mai bine crezand ca-ti va fi bine... defapt e rau, egoism si trufie, mandrie, lacomie, curvie, razbunare, trandavie, furie, ipocrism, lene, suparare, frica, dezbinare si tradare, lasitate si scapare de ascultare... ca cica e mai simplu sa n-asculti si sa nu crezi si sa crezi in necradinta cu incapatanare pentru ”bucuriile” cruzimii, urii, rautatii si vicleniei, snobismului si apostaziei, mult ipocrism si fatarnicie cu maxima nepasare... de suflet, de iubirea Lui Dumnezeu.