Citat:
În prealabil postat de cozia
Asta cu nevoința prin suferința statului două ore în picioare la Liturghie n -am înțeles-o și nu am găsit-o nici în învățăturile Mântuitorului.
Omul simplu umilit și obidit de lume și de viață poate să se nevoiasca în timpul rugăciunilor liturgice și stând jos, în fund sau în genunchi, efectiv să stea în necazul existenței sale să asculte în pace Liturghia.
Suntem vai de capul nostru cu păcatele noastre și zic ca ar fi de preferat să fim lăsați să ne încovoiem de probleme pe unde putem inclusiv stand jos pe o pernă sau o cârpă, ca de fapt asta sunt, o cârpă de șters pe jos de către bogații și stăpânii acestei lumi.
|
:) Tocmai citeam in sf Vasile cel Mare,PSB 12, cap XXVII , explicatia statului in picioare, in contextul invataturilor venite prin Traditie si care nu au fost scrise.
Se explica prin analogia cu stare de trezie din pacat, si de privire catre viiitor.
Dar "binecuvantata" mea lene, tirana mea, ma impiedicaa acu sa caut citatul.
Deci daca el , in anul 300 il primise acst sfat de la apostoli, noi de ce nu am crede?
Noi nu am fost langa Hristooss,dar apostolii au fost, noi nu avem harul sfantului Duh suflat cu limbi de foc la fagaduinta Dmnului, dar ei l-au avut.
Asa ca hai sa credem ca de acoolo provine aceasta invatatura, si nu de la oameni,, si atunci simpla noastra constinta ne va ridica sus in picioare, atunci cand pacatul incearca sa ne doboare