View Single Post
  #6  
Vechi 22.09.2025, 21:34:22
iustin_dumitru iustin_dumitru is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 13.07.2025
Mesaje: 147
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Nietzsche Vezi mesajul
Prin cine? Prin el! Dacă îmi argumentezi ca are nevoie de voi, atunci e un zeu slab, nu crezi?

E o mare diferență între primele trei secole de creștinism și restul care se intersectează cu voi, cei contemporani. Pana în momentul în care imperiul roman a decis sa adopte creștinismul ca religie oficială, tot ce ținea de fastul slujirii era inexistent.

Proto-ortodoxia era una din nenumăratele secte ale crestinismului. Și in scrierile primilor părinți proto-ortodocsi se regăsesc citate care pentru voi ar părea gnostice, plus o lipsa clara a dogmatismului. Se punea accent pe unitate, asta și datorită zecilor de secte cu poziții diferite vizavi de învățătura apostolică.
Martiriul era vazut ca cea mai mare forma de glorificare a credințe. La jumătatea secolului doi, era atât de râvnit de credincioși încât se aruncau în fața oficialilor și a gărzilor romane pentru a fi selectați. Fapt ce îl determina pe Clement al Alexandriei să condamne aceste acte indemnandu-i la fugă și salvarea vieții.:))).

În aceasta perioada apar și creștinii de a doua șansă, adică cei care nu făceau față persecuției, reintorcandu-se la vechiul mod de trai în religia imperiului. Odată ce persecuția se domolea, creștinii care cedasera fricii torturii și îl negasera pe Isus voiau să se reîntoarcă în adunare. Unii episcopi ii acceptau alții nu, deși majoritatea episcopilor erau indulgenți asta și pentru că printre apostati se numărau și episcopi. Astfel de evenimente au dus la marea indignare a lui Tertulian și dezbaterea privind păcatele capitalele ce nu pot fi iertate.

După cum vezi, viața creștinilor în acele secole era una plină de pericole, stări contradictorii de la delir și extaz la frică și agonie. La fel și în scrierile lor, se observa firul narativ dramatic și tumultuos care i-a marcat în haosul și degringolada religioasă a acelor vremuri din care făceau parte. Că din multe texte scrise ulterior au fost selecționate câteva asta nu implica o providenta divină ce a lucra indirect ci doar stabilitatea religiei dpdv evolutiv.
Ceea ce ajutat Biserica primara sa existe si sa nu se piarda intre atatea deviatii si dusmani , este tocmai ca era trupul lui Hristos si aceasta i-a dat unitate.
Biserica a fost mereu Una, de atunci pana in prezent, si tot ce a tinut cu dinadinsul sa se rupa de ea, a iesit pana la urma si din harul lui Hristos.

Ceea ce nu aduci deloc in discutie este ca oamenii aceia slabi si ezitanti de care pomenesti, fricosi sau neinspirati uneori , exact aceia au fost cei prin care Hrisots a decis sa isi contnue exisenta Sa pe pamant.

Nu prin cuvant ,nu doar prin el, ci prin oameni ,cum nsusi zice "Voi scrie cu degetul in inima lor". Aceasta e marea inovatie a lui Hristos- Cuvantul,si anume: daruirea trupului Sau oamenilor.

Daca Biserica ar reprezenta diferiti oameni ar fi cea mai janica adunare , demodata de mult,si incapabila sa fie la inaltimea Cuvantului, ea e sfanta doar prin aceea ca e Trupul lui Hristos,si ca El a ales-o.
Reply With Quote