[Andrew]

1. Rabbi Hizkiyah a dezvăluit: „Este spus, ca un trandafir printre spini” (Shir HaShirim,
2:2). El întreabă: „Ce reprezintă un trandafir?” El răspunde: „Este Adunarea lui Israel,
adică Malchut. Deoarece acolo este un trandafir şi acela este un trandafir. La fel precum un
trandafir printre spini este nuanţat cu roşu şi alb, tot astfel Adunarea lui Israel (Malchut)
este compusă din discernământ şi compasiune. La fel precum un trandafir are treisprezece
petale, tot astfel Adunarea lui Israel este formată din treisprezece calităţi ale compasiunii,
care o înconjoară din toate părţile. Totuşi, Elokim (numele Creatorului care se referă la
atitudinea Lui faţă de cei de jos prin forţa discernământului), după cum este spus: „La
început, Elokim a creat” (prima afirmaţie din Tora). Cu gândul originar, El a creat
treisprezece cuvinte pentru a împrejmui Adunarea lui Israel, pentru a o proteja şi acestea
sunt după cum urmează: CERUL, ŞI, PĂMÂNTUL, ŞI PĂMÂNTUL, A, FOST, GOL, ŞI
HAOTIC, ŞI ÎNTUNERICUL, PESTE, CHIPUL, ABISULUI, ŞI SPIRITULUI, până la
cuvântul Elohim (în ebraică „şi” este scris ca conjuncţie împreună cu cuvântul care-l
urmează. De aceea sunt considerate un singur cuvânt). Ca şi obiect al studiului său, Cabala se referă doar la creaţie, singurul lucru care există în
afară de Creator – sinele omului sau „eu”. Această ştiinţă descompune sinele în părţi, explică
structura şi proprietăţile fiecărei părţi şi scopul creării sale. Cabala explică modul în care fiecare
parte a sinelui omului, numita „suflet”, poate fi schimbată, astfel încât acesta să poată atinge
scopul creaţiei, stadiul dorit atât de Creator cât şi de omul însuşi.
Nu este nici o ştiinţă în lume care poate descrie, grafic sau analitic, prin intermediul
formulelor, senzaţiile noastre, dorinţele, diversitatea şi complexitatea acestora.
Atât de schimbătoare, imprevizibile şi absolut diferite sunt ele în fiecare dintre noi.
Aceasta se datorează faptului că dorinţele ies la suprafaţă în mintea şi senzaţiile noastre într-o
ordine gradată, într-o anumită secvenţă, astfel încât să le putem recunoaşte şi corecta.
Sinele este esenţa noastră, singurul lucru care ne caracterizează individual. Totuşi, este în
continuă schimbare şi ceea ce rămâne este doar o cochilie externă şi animată. Acesta este motivul
pentru care se spune că în fiecare moment, omul se naşte din nou.
Şi totuşi, dacă este astfel, cum ar trebui să ne raportăm unii la alţii şi cum ar trebui să ne
percepem? Cum putem „stabiliza” ceva în interiorul şi exteriorul nostru, dacă suntem într-o
continuă schimbare şi tot ceea ce percepem este funcţie de starea noastră interioară?
Creatorul este sursa de Lumină (plăcere). Aceia care sunt atraşi lângă El, Îl percep astfel.
Asemenea oameni, care sunt atraşi lângă Creator şi în consecinţă Îl simt, sunt numiţi cabalişti (de
la cuvântul Lekabel – a primi Lumina Creatorului). Cineva se poate apropia de Creator doar prin
echivalenţa dorinţelor. Creatorul este imaterial şi poate fi simţit doar cu inima noastră. Natural,
ce se înţelege prin „inimă” nu este acea pompă care mobilizează sângele prin venele noastre, ci
centrul fiecărei senzaţii a omului.
Totuşi, nu Îl putem simţi pe Creator doar cu inima, ci şi prin intermediul unui mic punct în
ea. Şi ca să simţim acest punct, trebuie să-l dezvoltăm. Când cineva îşi dezvoltă şi îşi extinde
acest punct, senzaţia Creatorului, Lumina Sa, poate intra.
Inima noastră este suma dorinţelor egoiste şi micul punct din interior este o parte din
dorinţa spirituală, altruistă, implantată de Sus de către Insuşi Creatorul. Este sarcina noastră să
hrănim acest embrion de dorinţă spirituală, pâna la o asemenea dimensiune care să ne determine
toate aspiraţiile. În acelaşi timp, dorinţa egoistă a inimii, va ceda, se va contracta, va păli şi se va
diminua.
După ce se naşte în lumea noastră, omul este obligat să îşi schimbe inima de la egoistă la
altruistă, în timp ce trăieşte în această lume. Acesta este scopul vieţii sale, motivul aflat în spatele
apariţiei lui în această lume, şi este scopul întregii creaţii. Înlocuirea completă a dorinţelor
egoiste cu cele altruiste, este numită „Corecţia Finală”. Fiecare om şi întreaga umanitate trebuie
să o atingă în aceasta lume, împreună. Până când cineva ajunge la asta, va continua să se nască în
această lume. Tora şi toţi profeţii, vorbesc exclusiv despre asta. Metoda corecţiei se numeşte
„Cabala”. Omul îşi poate schimba dorinţele, doar dacă vrea să şi le schimbe. El este creat să fie
absolut egoist; nu poate adopta dorinţe diverse de la alţi oameni sau de la lumea înconjurătoare –
deoarece aceasta lume este la fel ca el – şi nici nu are vreo legătura cu lumile spirituale, din
moment ce o astfel de legătură este posibilă doar prin calităţi mutuale. Spiritualul poate fi
perceput doar în dorinţele altruiste.
De aceea, un om din lumea noastră nu are nici o şansă să treacă de unul singur, dincolo de
graniţele acestei lumi. De aceea ne-a fost dată Tora şi partea sa cea mai eficientă, Cabala –
pentru a-l ajuta pe om să dobândească dorinţele lumilor spirituale.
Pentru a crea omul departe de El, astfel încât omul să îşi dea seama singur de propria sa
insignifianţă şi să ajungă singur la dorinţa de ascensiune, Creatorul a făcut întreaga creaţie sub
formă de grade care descind din El. Lumina Creatorului a coborât de-a lungul acestor grade şi la
cel mai de jos nivel, a creat lumea noastră şi omul în ea. Dându-şi seama de propriul nivel şi
dorindu-şi să urce către Creator, omul (în concordanţă cu dorinţa sa de a se asemăna cu
Creatorul) urcă de-a lungul aceloraşi grade prin care iniţial a avut loc coborârea sa.
În toate, sunt zece grade, numite „zece Sfirot”: Keter, Hochma, Bina, Hesed, Gevura,
Tifferet, Netzah, Hod, Yesod, şi Malchut. Precum zece voaluri sau cortine, aceste zece Sfirot
ascund de noi Lumina Creatorului sau pe Însuşi Creatorul (ceea ce este acelaşi lucru). Aceste
zece ecrane constituie cele zece grade ale îndepărtării noastre de Creator.
De aceea, cu scopul de a ne apropia de Creator cu un grad, cel mai de jos deasupra
propriilor proprietăţi, trebuie să atingem proprietăţile acelui grad (inferior). Aceasta înseamnă că
proprietăţile noastre devin similare cu proprietăţile acelui grad, în loc să rămână inferioare
acestora. A dobândi proprietăţi similare, înseamnă a avea aceleaşi dorinţe. Îndată ce dorinţele
noastre concid cu dorinţele acelui grad, ascunderea sa dispare şi noi existăm aparent în el, astfel
încât doar nouă grade ne mai separă de Creator.
Totuşi, ultimul, cel mai de jos grad, diferă de toate celelalte: îndată ce omul ascende în
afara lumii noastre, în primul grad, el deja începe să-l vadă (simtă) pe Creator. Şi toate gradele
ulterioare sunt grade din ce în ce mai apropiate de Creator. Doar ultimul nivel, acela în care
existăm în prezent, Îl ascunde complet pe Creator, în timp ce toate Gradele Superioare, doar Îl
distanţează.
Deşi numărăm zece grade, de fapt ele sunt doar cinci. Aceasta se datorează faptului că şase
grade: Hesed, Gevura, Tifferet, Netzah, Hod, şi Yesod se combină într-o singură Sfira, numită
Zeir Anpin (ZA). ZA însăşi este menţionată câteodată ca Tifferet, pentru că această Sfira reflectă
atributele comune ale tuturor celor şase Sfirot.
Deci, sunt cinci grade ale ascunderii Creatorului, descendent către lumea noastră: Keter,
Hochma, Bina, ZA, şi Malchut. Fiecare grad este alternativ numit Olam (lume), de la cuvântul
Haalamah (ascundere). Fiecare grad are propriile subdiviziuni, numite Partzufim (plural de la
Partzuf), şi fiecare subdiviziune are propriile sale subgrade, numite Sfirot (plural de la Sfira).
Astfel, cu totul sunt: 5 x 5 x 5 = 125 grade-Sfirot ce există între noi şi Creator. În continuare avem un tabel al gradelor existente, de la Creator şi până jos în lumea
noastră:
Creatorul: o dorinţă absolut altruistă de a crea un suflet (om), cu scopul de a-l umple cu
încântare.
Lumea Infinitului: existenţa sufletelor în stadiul final, perfect.