[apacurgatoare7]

Gand bun de seara!
Va multumesc tuturor ca ati trecut pe aici si ca ati luat, dar si ati dat. Da, da, cred ca si voi veti lua din gandurile mele. Ma incearca un duh al mandriei de la aghiuta, asa-i?
Voi face in asa fel incat gandurile mele, bunul meu inceput sa fie de folos si altora. In fine, incerc. Cu timpul poate voi interveni si in postarile altora, pentru ca si eu am lucruri interesante de spus, de comentat.

Hai sa vedem ce gandesc asta-seara. Imi analizez gandurile (si analizati-le si voi pe ale mele, imi veti face un serviciu enorm), stiu ca de aici pleaca multe bune sau rele. Raman din nou in nota pseudonimului meu, gandurile sunt izvorul, nu? Incerc sa imi stopez gandurile negative, sa le inlocuiesc cu altceva, cu un gand bun sau sa spun rugaciunea inimii, dar cred ca totusi este important sa stiu de ce din izvorul meu curge apa murdara...poate este ceva urat langa izvor, poate ca in izvorul meu s-au strecurat lucruri murdare, poate ca nu l-am curatat etc.

Este adevarat ca ma ingrijesc sa fiu un pic literara, si mai ales corecta in exprimare, in ortografie, dar nu spre slava, nici spre desartaciune si nici nu ma incearca un talent literar aici, ci vreau sa imi cititi postarile cu respect, interes, curiozitate, cu apreciere, eventual, ca sa ma luati in serios si sa va luati luati timp sa ma bagati in seama cu buna-intentie, ci nu ca sa va slaviti voi prin mine, dar si asta este posibil, nu? :)
Consider ca scrisul (exprimare si ortografie) vorbeste mult despre noi, asa cum practicile spirituale vorbesc mult despre un credincios, cum le faci, cand le faci.
Uite, recunosc ca ascult uneori acatiste, calcand o haina, band o cafea. Asa-i ca mintea nu imi este numai la acatiste? Nu spune ceva bine despre mine ca si straduinta in credinta.

Deci, permiteti sa o tin pe a mea, in stilul acesta, ca zic eu, ca ne va fi spre folos tuturor. Bun, daca va plictisesc, pot probabil sa scriu si mesaje scurte. Nu am mai postat de foarte mult timp pe forumuri si cu retelele sociale nu-s, unde avem replici scurte. Daca rabdarea este o virtute de-a voastra, exersati-o cu mine. :)
In orice caz, mi-am propus sa imi tin un jurnal al gandurilor, o analiza, sa am niste urme ale traseului meu, sa ma intreb de ce, pentru ce si cum. Totusi, parca este mai cu folos cand imparti drumul si cu altcineva.
Poate m-oi lumina si din lumina gandurilor mele puteti lua si voi. O candela arde la fel, nici mai rapid, nici mai incet cand impartim din lumina ei (nu stiu unde am citit ideea aceasta, dar mi-a placut si mi s-a parut adevarata).
Imi plac comparatiile, imi plac exemplificarile acestea simple, din cotidianul nostru, cum a zis Iorest aici : " Tu esti ca și cum ai vrea să te vindeci fără să ajungi la doctor, sau ai vrea să șofezi fără să faci ore de conducere." Sunt cu efect la mine si cam asa exemplific si eu altora.

Cand ma referam la interconectat, nu vorbeam despre internet. Nu m-a prins comunicarea in virtual. Vorbesc de viata reala, ca depindem de altii si altii depind de noi in anumite contexte. Nu ma intereseaza personaje Mafalda :) care trambiteaza ca au caracter puternic si nu se lasa influentati. Sa fim seriosi, la neputintele noastre, la patimiile noastre contribuie si privirea cuiva, tonul, respingerea, opinia etc. Desigur, noi suntem responsabili de reactiile noastre, dar la procesul intern al starii emotionale contribuie si interactiunea noastra cu ceilalti. Esti un mar bun, stai intr-un cos cu mere stricate, cred ca te vei strica si tu mai repede. Si tot asa... Stai mereu langa oameni pesimisti si critici, prinzi si tu patima asta, daca nu se iau ei dupa tine. Nu, nu intotdeauna putem sfinti locul. Si nici locul nu ne sfinteste pe noi, daca nu-i vointa noastra, ca da, Dumnezeu respecta vointa noastra si tare imi place asta.
Vorbesc un pic vag pentru ca nu vreau sa dau exemple din experientele personale, chiar daca s-ar putea sa imi fie de folos si sa primesc sfaturi bune, ma privez de acestea in mod constient. Mi-am propus din start sa nu imi expun identitatea aici, nici sa dau exemple personale care sa va sminteasca pe voi sau ma sminteasca mai rau pe mine. Stiu ca pot lua lumina de la voi si asa. Nu vreau sa spal rufe in public. As deveni critica, as justifica probabil fel si fel ca nu vrem sa picam rau in ochii celorlati si nici bine la stima de sine nu ne face, ar fi indecent si nu vreau, ati fi critici, m-ati judeca si nici de asta nu am nevoie.

Chiar daca nu m-am spovedit de multe ori, nu cred ca putem numi asta "blana". Ce am facut pe langa, poate copensa oarecum. Si nu, nu am pacatuit asa exagerat. Am doua lucruri care ma sapa, dar nu voi vorbi despre ele si nici nu vreau sa le presupuneti, va rog. Poate nu mi-am deschis sufletul in fata unui preot, dar poate am facut-o in intimitatea mea, in constiinta mea, de atatea ori. Poate mi-am deschis sufletul in fata unor persoane care au stiut sa ma ajute cu o vorba buna, cu intelegere, cu experienta lor de viata.
Sunt critica cu mine, poate uneori in exces si mi-a daunat lucrul acesta uneori in viata, nu cred ca Dumnezeu vrea sa nu avem incredere in noi sau sa nu ne cunoastem atuurile. Zic si fac, mai devreme sau mai tarziu. Important este sa nu fie prea tarziu. Pana la varsta mea, am facut destule lucruri, nu am trecut pe langa viata si veghez la lucrul acesta.
Pentru unele lucruri, da, cred ca stagnez, si aici, nu imi place, dar am tendinta sa arat cu degetul si catre altii, apropiati mie, ca poate trec pe langa aceste lucruri si din piedicile lor. Intrebarea este ...de ce accept piedicile lor? Si aici caut sa ma cunosc si ma duc in istoricul meu de viata. De asemenea, ma intreb, ce anume din parcursul vietii lor ii determina sa actioneze asa, caut sa ii inteleg si pe ei, fiecare comportament are o poveste in spate.

Stiu care imi sunt bubele, dar nu sunt de acord ca n-as fi un om al faptelor. Stiu ca trebuie sa muncesti, sa treci la actiunea pentru ceea ce vrei si asta am facut mereu, cu multa vointa si straduinta. Stiu de unde am plecat si stiu unde vreau sa ajung, vreau sa traiesc cu discernamant.
Ma voi lega de exemplele tale, Iorest. Am vrut permis de conducere, am facut sacrificii cu ore suplimentare ca sa iau permisul, sa stiu sa conduc, sa fiu in siguranta eu si ceilalti. Am vrut sa am o facultate, m-am inscris la facultate, am invatat in sesiuni. Vreau sa mananc o supa buna, imi suflec manecile si ma pun sa o fac. Vreau sa ma apropii de Dumnezeu, sa traiesc crestineste, ma pun pe treaba sa practic valorile spirituale, dar intai trebuie sa le aflu si sa imi gasesc puteri si sprijin pentru ele. Multi oameni m-au ajutat pe drumul de viata si le sunt recunoscatoare. Dumnezeu a lucrat de multe ori in viata mea prin oameni.
Stiu ca nu este intotdeauna usor, dar stiu ca daca ai inceput, jumatate din treaba este deja facuta (asa ma incurajez eu), apoi chiar cred ca Dumnezeu da, dar nu baga in traista. Asadar sa sporim, zicand si facand. :)