Citat:
În prealabil postat de apacurgatoare7
Valorile mele spirituale: milostenie, bunatate, bunul gand, lipsa invidiei, empatie.
Le practic in relatia cu oamenii. Acestea au legatura cu Dumnezeu si cu credinta.
Merg pe acest fir, daca credinta este pentru mine o valoare, practic eu actiuni in concordanta cu aceasta valoare? Ma rog, merg la biserica, citesc din cele sfinte? Putin, dar caut sa le fac de acum inainte. De ce? Din recunostinta catre Dumnezeu, din dorinta de odihna launtrica, pentru bunul mers in viata, pentru sens.
|
Valorilor acestora nu le mai trebuie nimic in plus daca vin dintr-un suflet curat si se continua in fapte bune.
Un singur mic ingredient le incheaga: smerenia, constiinta nimicniciei tale , poate pacatul facut si trecut usor cu vederea ,poate binele care nu l-am facut .
De multe ori credem ca avem ceva ,dar nu avem decat mila lui Dumnezeu , singura care ne poate da dragoste adevarata. Pana atunci constiinta neputintei , si cererea fierbinte a ajutorului e doar pamantul bogat din care rasar mai tarziu florile virtutilor pomenite de tine
Imediat dupa aceste valori ai insirat intr-un aliniat nou ,ca si cum ar fi diferite: "Ma rog, merg la biserica, citesc din cele sfinte".
Dar de fapt sunt legate toate, atat aceste 'actiuni' ale credintei, cat si valorile spirituale in care crezi.
Aceasta e ce cauti tu de fapt: drumul spre credinta ,locul unde ele nu se mai separa, ci unde se ajuta una pe alta.
Rugaciunea este calea catre mila lui Dumnezeu, catre auto-cunoastere a frumusetii sufletului (care devine un mic izvor) , dar si a orcarei pete de murdarie , care altfel ai trece-o cu vederea, si care cere intelegerea ei pe dinauntru.
Mersul la Biserica ,aici sincer imi e greu sa dau sfaturi, ca si mie imi zboara gandul cand sunt acolo, dar scopul final ,teoretic daca vrei,de la un om fara har ca mine(sper sa nu scandalizez pe cineva ca deschid gura dar asta sunt), este alaturi de continuarea rugaciunii de acasa, ajungerea la Euharistie la impartasirea cu Trupul Domnului, care este piatra care odata inghitita, va face unirea intre sufletul tau cautator, si Cuvantul credintei.
De aceea e nevoie de analiza interioara si spovedanie, ca deja harul sa inceapa sa lucreze, si unirea cu Hristos sa fie deplina.
Dupa aceea Hristos insusi este Cel ce te calauzeste din interior, daca pastrezi si intensifici rugaciunea si aspiratia catre har, asa ca nu va mai fi nici o diferenta intre izvorul gandurilor tale de acum , si termenii aparent exteriori ca despatimire si binecuvantare.
Sau condesnat ce am zis
astreaza-te asa cum esti,pastreaza jurnalul neaparat , dar deschide-i larg copertile pentru a intra cuvantul lui Dumnezeu si a modela sufletul tau.
Sau relativ la mersu izvorului se potriveste "eu v-am botezat cu apa, dar cel ce vine dupa mine va va boteza cu Duh Sfant"
Deci se vede ca fara paraisul interior nu se poate , dar unde alearga el asa grabit daca nu la unirea cu oceanul harului lui Hrisots, format din multe paraiase care alcatuiesc Biserica