Patriarhul Avraam dupa ce se invrednicise sa capete cinste in fata lui Dumnezeu , sa fie vizitat de el, sa se sfatuiasca cu el, spune :
" Iată, am îndrăznit să vorbesc Domnului, eu care nu sunt decât praf si cenusa "
Dar sa revenim la discutia noastra :
"Inca nu imi este clar ce inseamna precis, prin ce simtaminte si actiuni o practicam."
Simtamintele si actiunile sunt deja la tine ,sunt din cele descrise de tine in restul raspunsului, si arata ca ai habar ce este smerenia si ca o practici.
Desigur exista recomandari ortodoxe pentru a adanci smerenia ,sunt cele cunoscute,nu e mare filozofie,trebuie doar insistenta si intelegerea lor:
-rugaciunea
Pentru ca te conecteaza in permanenta cu Dumnezeu, nelasandu-te sa crezi ca ceva bun ar veni de la tine ,si recunoscandu-ti astfel neputinta si totala dependenta de El.
Smerenia naturala a unui om, nu este asa puternica ca smerenia castigata de un ingamfat , prin recunoasterea neputintei sale,cerera ajutorului divin si predarea constienta in voia lui Dumnezeu
-ascultarea
Pentru ca te invata sa iti infrangi voia proprie ,si sa asculti de duhovnic, dar are valoare nu prin ascultare automata, ci numai daca esti constient ca voia proprie te duce in pacat, si ca ai nevoie de vederea cuiva mai curat ca tine, a duhovnoicului, bineinteles daca acela are si oarceare har.
Iar ca o extensie, de ce nu, ascultarea si a celorlalti, cum a facut regele David cand in loc sa taie capul celui care i-a zis ca a gresit , a marturisit :"Pacatuitam ,Domnului ! "
Fiecare om ,care ne vorbeste sau ne critica, o face in avantajul nostru, si spre sporirea noastra, cu binecuvantarea lui Dumnezeu.
-Pocainta
Pentru ca altfel risti sa iti acoperi singur pacatele, si sa consideri ca nu esti asa rau , si ca deja esti suficient de smerit.
Analiza interioara a pacatelor proprii, este o extraordinara sursa de indreptare si de a intelege mecanismele fine prin care gresim, care nu sunt vizibile din prima, si a gusta astfel harul lui Dumnezeu, prin vederea caii de indreptare.
Dar in plus fata de aceasta , eu am plecat de la experienta proprie, in urma cu vreo 10 ani eram asa ca tine , si aveam impresia ca, capacitatea mea de a iubi si teoria mea ca iubirea este peste toatem este de ajuns ca sa fie si adevarata. adica luam propria mea imagine despre mine ca si adevar.
Si cineva chiar de pe acest forum mi-a zis ca nu e tot una , ca iubirea se dovedeste prin cuvinte si fapte, nu prin impresia noastra despre noi insine,si ca nu putem sa o sutinem in fata provocarilor reale.
Un alt moticv este ca eu insumi am o lupta asemanatoare in care incerc sa gasesc drumul de la mine , de la 'jurnalul' meu interior , catre adevarul credintei si catre ceilalti.
Iar esenta se rezuma in ce ti-am zis in prima postare : sa lasi exteriorul sa patrunda in tine si sa te modeleze, adica cuvantul lui Dumnezeu si indrumarile celorlalti (bineinteles acestea cu discernamantul tau propriu, dar nici sa iignori sau dispretuiesti opinia celorlalti)
Eu sunt doar indicastorul nu calauza, caci daca as fi calauza ,m-as sti indruma pe mine innsumi.
Daca ies de pe forum si intru peste o luna si vad ca in discursul tau se echilibreaza doza de auto-descriere , de auto-justificare firestri de altfel , cu doza de cuvinte ale adevarului , de citit, de rugaciune ,de mers la Biserica, inseamna atunci ca interiorul tau a inceput sa se deschida catre Creator, sa isi puna toata nadejdea in El, si sa creada in Biserica ca Trup al lui Hristos, menit sa implineasca invierea lui Hristos,in noi cei pierduti si cei mori in pacate. Si daca reusesti sa te mai si spovedesti a 5 a oara , si sa te si impartasesti,inseamna ca, chiar ai primit raspunsul asteptat.
Dar nu te teme, nu voi iesi , pentru ca ce am primit trebuie sa daruiesc si eu inapoi,si consider ca orice e de ajutor pe net (ca si in viata) , daca vine din suflet pentru celalalt,chiar si criticile,chiar si incurajarile.
Doar un lucru nu e de folos, sa vorbesc despre smerenie si sa nu o arat, atunci chiar ca mai bine tac
|