Credinta umana si implinirea ei
Sunt o gramada de feluri in care oamenii se raporteaza la credinta. Si cand zici credinta te gandesti imediat si la obiectul credintei.
Dar si numai cuvantul credinta luat in el insusi ar fi fascinant , caci e greu sa definesti opusul sau. Rationalitate? Dar si cea mai riguroasa ratiune tot apeleaza la credinta , sunt axiome in geometrie, sunt perceptiile senzoriale ,vederea, care ne dau multora temeiul de a crede ceva.
Dar daca ne intoarcem la obiectul credintei,adica in ce anume sa crezi, avem o diversitate foarte mare: unii nu cred in nimic (mai ales dupa moarte) , altii cred in neant ca un fel de existenta, altii cred in ei insisi, altii cred in ceva dincolo de cunoastere care ne scapa printre degete, dar care coordoneaza intr-un fel lumea.Sunt apoi cei care merg pe mana stiintei, a ratiunii pana la cele mai detaliate explicatii. Sunt si cei anti , satanisti, care cred int-o forta a raului.
Sunt inca triburi primitive care cred in legende.
Dar daca venim la ideea unei forte unice ,avem din cei care cred in univers, sau intr-un Dumnezeu generic, care se manifesta la popoare prin diferite forme. Sunt cei care incurajeaza dialogul intre religii
Avem apoi din cei care cred intr-un anume Dumnezeu istoric aratat din curentele clasice Dumnezeul lui Israel, Allah, Budha .
Daca mergem mai departe pe una din ramuri sunt evreii , sau unele din sectele de azi care cred doar in Dumnezeu fara a crede si in Fiul sau.
Mai departe adancind sunt cei care cred in Fiul lui Dumnezeu dar nu si in Biserica ca Trup al Sau dat prin intermediul apostolilor , si care imagineaza ei propria biserica.
Si chiar si in Biserica legitima avem diferente ,sunt care cred ad literam in primatul unei episcopii lumesti(catolicii) .
Si daca ii lasam si pe acestia deoparte ,nu m-as referi la ramuri ale Bisericii Ortodoxe ci as evidentia doar pe cei care cred in Biserica ca ceva de sine statator si cu anumite reguli.
Si as ajunge la ultima categorie, cei care cred in Biserica , dar doar ca si prelungire a lui Hristos, si daruita cu Duhului Sau.
Aceasta mi se pare ca este treapta adevarata a credintei pentru ca face legatura intre toate componentele ei. Nu avem o Biserica fara Hristos, dar nici o continuare a trairii Cuvantului in lume fara Biserica.
Nu avem nici exacerbat rolul oamenilor in Biserica , pentru ca toata indrumarea cea buna este data prin Duhul.
Nu este nici vreo silire , pentru ca tot harul se revarsa doar prin intermediul acceptarii oamenilor si al conlucrarii lor cu Duhul in Hristos.
Pacatul nu este o limita ,o fatalitate, ci un mijloc de crestere prin iertare in urma pocaintei.
Rugaciunea nu este o formula externa, ci indreptarea fireasca a fiilor Bisericii catre Tatal ceresc prin Hristos.
Toate isi capata sensul lor firesc in toata complexitatea lui al relatiei cu gandurile tale,cu ceilalti si cu Dumnezeu.
Hristos este toate in toti, asa cum a sunat si prorocia.
Si acum putem face drumul invers:
Hristos este totul in toti pentru cei care vad Biserica ca pe o prelungire a Trupului Sau , inchegata prin harul Duhului.
Dar tot El este si in cei care se limiteaza la regulile Bisericii ,care se roaga constiincios, merg la slujbe si incearca sa nu pacatuiasca, fara sa vada perpetuu aceasta legatura cu Capul.
El este si la catolici, nu exista un Altul, chiar daca ei vad un rol mai mare al unui conducator, doar ca lipseste o anumita parte, legatura cu Capul Bisericii e trecuta prin om.
Tot El este si la protestanti , chiar rupti de Biserica adevarata si de har, dar care incearca sa patrunda Cuvantul si sa il patrunde cu puterile umane.
Indraznesc sa zic ca tot El este si la mahomedani si budhisti, caci si acestora le-a lasat o portita , si care e general valabila , si anume Judecata Sa va fi dupa faptele fiecaruia nu dupa "cine imi zice Doamne,Doamne ci dupa cel ce face poruncile mele". Iar porunca sa la fel de mare ca a iubi pe Dumnezeu ,este sa iubesti pe aproapele tau. Deci nu ne va ajuta la nimic apartenenta la Biserica cea Dreapta a sa, daca noi nu ajungem la fapte,untdelemnul cel bun care lipsea fecioarelor celor neintelepte.
Si prin acelasi rationament este si la cei ce cred in Dumnezeul cel universal si intuit ca ar exista intre multitudinea de dumnezei, pentru ca doar Fiul Omului este singura certitudine
Dar El este si izbavirea celor ce cred in ceva necunoscut care coordoneaza lumea, in genul fiolozofilor, pentru ca prin revelatia Sa , a aratat ca Dumnezeu nu e indiferent fata de lume si se arata ei.
Si daca ii luam si pe cei care nu cred in nimic, pe atei, pe cei credinciosi doar stiintei si perceptiei , Hristos este si acolo, pentru ca cati din noi nu am fost atei pana sa vedem intr-un fel oarecare lumina credintei. Si acestia chiar ajung prin pedagogia Sa sa creada intai in conceptul de credinta , apoi poate in fapte bune , in misterul inexplicabil al dragostei, si de aici pana la revelatie e doar un pas.
Cat despre anti-hristi ce sa mai vorbim, ei insisi prin definita lor, sunt impotriva a ceva ,nu pentru ceva, deci e clar ca ei nu au ceva de propus, ci doar fug de Cineva,unicul existent.
Deci in concluzie Dumnezeu prin Hristos "a daramat zidul din mijloc facand din cei doi una" atat pe planul exterior al necunoasterii Sale de catre lume, cat si pe plan interior al cautarii adevarului.
|