Mircea Lucescu scoate flăcări pe nas de nervi la adresa unui jurnalist pt că a îndrăznit să scrie că a întârziat la un antrenament al naționalei, adormind pe masa de masaj:
sursa gsp, stirea Momentul în care Mircea Lucescu își pierde controlul și trece la jigniri și șantaj: „Voi cine sunteți? Un dobitoc. Afară!”
„Voi cine sunteți? (n.r. - i se spune Digi Sport și pleacă). Dacă-l țineți pe ăsta care a zis că am stat și mi-a făcut masaj...
Ăla pe care-l țineți acolo. Există o limită și eu nu suport. A zis că am fost trei ore și am adormit pe masa de masaj. Lumea trebuie să înțeleagă că există un comportament corect și responsabil!
La vârsta mea, mă puneți într-o situație jenantă, lumea crede ce spuneți voi acolo. Atât timp cât lucrează el acolo, eu nu mai vorbesc cu niciunul. Îmi pare rău, poți să le spui. Nu se poate să-și bată joc de mine, am o vârstă, am făcut ceva. Unii n-au făcut nimic.
Eu am făcut toată viața, m-am sacrificat, am jucat, am umblat în lume, prin țară, și vine un dobitoc să spună că am adormit pe masa de masaj.
Să înțeleagă și să învețe să se comporte cu oamenii, mai ales cu unul ca mine, care a făcut ceva în viața asta! Aia e, să-l dea afară!”, a spus Lucescu.
______
Nu e de mirare că am ajuns să ne bată Bosnia acasă în debutul preliminariilor, cu un stadion plin, cu elanul unui nou început, când nu ai jucători suspendați pentru cartonașe, și am ajuns să facem egal cu Cipru, chinuindu-ne să nu pierdem în ultimul minut, cu o națională foarte slabă din urna a 4-a.
(Bosnia a făcut egal cu Cipru din cauza arbitrajului video, cu penalty dat prin VAR în minutul 96)
Mircea Lucescu a căzut foarte rău ca antrenor, de la un om care se lupta de la egal la egal cu Barcelona la ea acasă când antrena Șahtiorul, cu 2 finale de cupă Uefa jucate, cu semifinală pierdută dramatic cu Sevilla când a dat gol portarul Andres Palop, fiind singurul nemarcat în ultimele minute, să ajungi să nu faci nici măcar egal acasă cu Bosnia.
__________________
„Că s-a întărit mila Lui peste noi și adevărul Domnului rămâne în veac.” Ps.116, v.2.
|