[CristianR]

Răspunzând la partea mesajului pe care am apucat să o citesc înainte să o ștergi – nu mi s-a părut ofensatoare –, sigur că în vreme de război cei sensibili fac față mai greu decât durii. Am simțit-o pe propria-mi piele în '89, când, în armată fiind, pot spune că am trecut prin trei zile de război, în care am auzit pentru prima dată cum șuieră un glonț care trece pe lângă tine.

Ce m-a frapat atunci a fost că nimeni nu părea să-și facă probleme de conștiință legate de civilii care protestau în oraș, respectiv de posibilitatea de a ni se da ordin să tragem în ei. Nu găseam răspuns la întrebarea asta nici la colegi, nici la comandanți, preocupați fiind mai degrabă de propria lor supraviețuire. Se zvonise, așa cum și tu ai menționat, că dacă am refuza să tragem, am fi executați pe loc de ofițerul din spatele nostru. Slavă Domnului că nu s-a ajuns la situația asta acolo, în orașul unde făceam armata, deși s-a tras și au fost sute de morți, inclusiv în unitatea mea.

Într-o situație de război real nu pot spune cu siguranță ce aș face (cred că nimeni nu poate), pentru că aș fi confruntat cu experiențe pe care nu le-am mai cunoscut, covârșitoare. Războiul este extrem de urât și poate distruge suflete. Cred, însă, că întotdeauna trebuie să asculți glasul conștiinței, mai exact al lui Hristos din inima ta. În funcție de asta să faci alegerile, iar asta poate să însemne inclusiv să nu te alegi pe tine, să nu ții la viața ta mai presus de orice. Numai Dumnezeu știe, însă, dacă având un pistol în coaste nu m-aș lepăda de această credință.

Însă de ce să tragem "gloanțe" pe vreme de pace? Oare rostul nostru, al creștinilor, nu este tocmai acela de a preveni războiul căutând să aducem mai multă înțelegere, răbdare, îngăduință – dacă dragoste nu putem – între oameni? Diferențele de temperament ori personalitate sunt darul lui Dumnezeu pentru fiecare, ca să fim diferiți și să ne fim mai de folos unii altora, completându-ne reciproc. Nu trebuie să fim toți la fel, însă toți suntem chemați să urmăm un singur model, lucrând la asemănarea cu Hristos, care este Chipul tuturor.

Rugăciunile de seară, spre exemplu, sunt pentru toți creștinii, iar în cea către Duhul Sfânt ne rugăm pentru iertarea a tot soiul de păcate pe care eventual le-am făcut față de semenii noștri: dacă am jignit, dacă am ocărât, dacă ne-am mâniat pe cineva, dacă doar cu gândul l-am judecat, l-am nedreptățit... și multe altele.

Cred că rugăciunile astea minunate, după care ne rugăm cu toții, ne pot face să gândim, să simțim și să fim într-un fel care să ne apropie foarte mult.