Dezastrul organizării Armatei Române, descris de un rezervist-jurnalist mobilizat în mod intempestiv!
Cele mai interesante pasaje
Lumea începe să dea telefoane. La numărul fix al unității militare nu răspunde nimeni. La un alt număr fix răspunde cineva, dar nu poate decât să ofere un număr de mobil. La care nu răspunde nimeni. Cineva strigă: „E Aeroportului 16, nu Aeroportului 2-4”. Probleme de adresă. Ne punem noua adresă pe Waze, ne încolonăm mașinile, mergem pe mai multe ulițe în șir indian și ajungem în sfârșit la unitatea militară.
Era Aeroportului 16, nu 2-4, și în localitatea Cornetu, nu Clinceni. Bine că ne-am lămurit, bine că n-am întârziat decât jumătate de oră.
Urmează înarmarea. Ajungem încolonați la trei corturi de unde ni se dau arme – tot sub semnătură.
Kalașnikoave de 7,62 mm, cu pat rabatabil, și încărcătoare. Kalașnikovul meu e fabricat în 1993.
Un militar ne adună din nou și ne cere să-l urmăm. Ajungem înapoi la corturile de la care am luat armamentul. „Acum predați armele”, zice el cu un gest scurt. De ce?, întreabă cineva. „Nu mai mergeți la tragere”. Bătrâneilor ălora entuziaști că vor mirosi din nou praf de pușcă le-a pierit tot entuziasmul de dimineață. Dar de ce?, cer ei explicații.
Se pare că e o problemă de logistică: nu sunt suficiente autobuze pentru câți oameni s-au prezentat la mobilizare. Ordinul a fost că ultimul autobuz pleacă spre Ploiești la ora 10.30. Or acum era deja 11.10.
„Probabil că nimeni nu s-a așteptat să veniți atât de mulți, încearcă militarul o explicație. Așa a fost ordinul, așa îl executăm”. E simplu în armată: „așa a fost ordinul” te scoate din orice belea, fără să mai trebuiască să dai alte explicații.
_________
Așadar cu niște kalașnikoave din 1993, vor ăștia să înfrunte nuca tare, armata Federației Ruse care se antrenează în războiul cu drone de vreo 3 ani și s-a bătut și prin Georgia recent sau alte zone și sunt deja saturați de război practic.
Statul român nu are bani de autobuze, nu anticipează câți rezerviști vor veni la trageri, nu-i înzestrează corespunzător nici pe aceștia, nu e în stare să dea coordonate clare, pierde 4-5 ore cu înregistrarea a sute de cetățeni, cu echiparea lor șamd, dar sigur va urmări 1-2 milioane de bărbați, cetățeni români apți de război, împrăștiați prin vreo 30 de state, care au capacitate mare de mobilitate și pot schimba mai multe frontiere.
Statul nu e în stare nici să-i pregătească pe cei care ar vrea să meargă la război, darămite să-i aducă pe alții cu arcanul.