[Moroco]

E vorba de sfinvertorul maxim ce trufestie sa bantuierezie pentru ca puii de barsupiu sa preia virusul si sa lucreze pe functie de repetori handicapati mintali, naivi, fraieri, tzepuiti, inconstienti, degenerati si zombizati, lobotomizati si preschimbati in legume putregaite pline de viermi inca de mici punandu-i sa trufeasca invartind contra pentru restabilirea situatiei prin dezinversare-corectoare a erorii maxime sau corupandu-se sa mance falafeluri gata pre-facute si tot osciland asa, sfinverrors maximus invartind intro parte, restabilire prin trufie invartind in cealalta, sa ajunga echilibrati de tot cu coiful pus contra vantului sa poata sa se creada Neabuleon, mare rege berrou, imparat si general foarte suparat pe toata iepuropa si ispitasia-masia-rasia la un loc dovedind ca-i mai mare si mai tare ca Alexandru-maceton, nu numai in clanta.. apoi e vorba de invaluitorul multi ipocrit ce folosind virusul errorii maxime umbla cu vrajeala: ipocrism, fatarnicie, cameleonism, duplicitarism, disculpare, motivari, absente, pus de vorbe, de pile, ascunzand cate ceva cu viclenie in folos personal.. iar in cele din urma e vorba de blestematul trufas fioros zapacit, confuziv, mare consumator de blestem asezonat cu pacat si lingusiri ca sa fie ”bun” si pe plac engross cu venin barficios cu tot.. si bineinteles ca e vorba si de principalul suspect lipsit de respect, de scapariciul-scaparator, uns cu toate alifiile, care toata ziua si noaptea, toata istoria, se scapa necontenit si din pricina scaparii continuee ajunge de bogaieste sfintii batandu-l pe Domnul Iisus Hristos Cuvantul cu selfiul Lui din prezent, cu cozile din trecut cu cap de ghioaga si ghiulea neagra de pluumb la capetele din viitorul SF scris in scripturi, ca sa se implineasca proorocia, sa se implineasca scriptura pierzand, ca cica e zis si nefacut inca, viitor in care cica ei ar fi ajuns deja calatorind cu Naiutilus si Enterprice inchinandu-se Picardului JanLuck sau umbland pe jos ca si calatorul contemplativ ajuns la desavarsirea din contemplatie ce totusi trece cu naivitate, pentru frumos, linia rosie a propriei dorintei extaziante, ca si cacalaul-calator plimbaret ce abandonand se lasa ispitit peste masura de bunatatile si frumusetile facerii scurgandu-se prin admiratie ca-ntro banuse de piele de caprioara moale in potrivirile adulative ale impotrivniciei perfectioniste, sarcasm-ironic, umor negru, glume proaste tinand cu ursul, necrezand si dand orice sa se scape pana la sfarsit de.. de.. de partea din credinta si responsabilitate ce i-ar fi revenit comportandu-se, baietii astia, unii, nu dam nume, cei de fata se exclud, ca ciudatii ingroziti si disperati sa fie pupilishti inraitori care oricat s-ar strunii nu pot face decat tradare, sinucidere sau pripeala si nesabuinta tupeist miserupista implinind cererea: ”fii bun si fa-mi pe plac”, nestiind pilashii ca pierzandu-si rabdarea si cedand furiei ca sa faca pe plac amenintzatorilor ispititori se inraiesc si nu se imbunatatesc devenind ”dumnezei” pe nedrept si ipocriti pe drept.

De starea asta comoda cu lucrare virala ar fi sa ne bogaim recunoscand umiliti si bagand capul rusinii in nisipul pamantului din adanc ca dovada ca ne dam seama cine suntem ”noi”, unii uniunii: neamul cel viclean si desfranat, neam lumesc de scăpărici-pogogonici, sinagogomani pleureretici ce aleg sa mearga pe caile pagane intrand si reconstruind orase de sambariteni ce se dau buni de tot, cazand, istoviti dupa atatea jertfe ”benevole” si ”neinteresate” aduse, direct in comoditatile ispititoare sarind in cap de pe aripile rugaciunii si scapand in scapare imposibila printr-o sfinversare basculant placuta, logic-ilogica, in scaparea ca dreapta solutie justitiar matematico-teoretica posibila cu deviatia micronica infinitezimala egoista ce produce o invarteala fina de tot incat sa nu-ti dai seama cu timpul ca esti deviat pic cu pic, defapt cu un singur pic circular atasat si ca o sa ajungi un gresit la maxim adica bun de pus in rama fix in fundul iadului, cu fiara pacatelor, cu balaurul faradelegilor impreuna cu ispita pititi, departe de Dumnezeu, in neiubire de El, in nepasare ratacitoare si ca abea atunci, nu acum, abea acolo, nu aici, o sa tot poti fi trist si supărău, infuriat-pistoffuscat, deprimat si pesimist incat sa vrei sa bati pe oricine, from slip to dead, bagandu-l in nefericiri si chinuri vesnice de cosmar horror... ca atunci chiar nu prea o sa mai ai altceva mai bun sa-ti permiti de facut vrand sa schimbi ceva in tine. N-ai facut mila umila ci doar pila trufase toata viata pentru bani si sesc-escape, atunci acolo o sa simti si supararea si o sa-ti fie reala nu ipocrita-prefacuta ca la fricosii pilashi nesimtiti ce se scapa de mii de ani si tot n-au reusit nimic decat razboaie fratricide crude razbunandu-se defapt tot pe Dumnezeu.. ca cica El ar fi fost de vina si din pricina Lui zic ca au ajuns asa rai, uraciosi si suparati unii pe altii de n-au suflet ca baaltagul. Iar asta e dovada cea mai clara ca suferim de toate formele mizere morbide ale bolilor cronice rezultate din lucrarea cea negra si repetoare dupa sfinversorul ispititor turnator din care omul imoral a preluat si foloseste dupa interes-scaparator virusul turnerrormaximus reinventat mereu de satanistii ce arunca cu lapte si miere, cu firmituri rujate, pudrate si cu turta dulce, cu ciocolata, cu placinte calde dezbracate ca sa alegi la bifurcatii calea fara Cruce, s-o iei prin padure si haos fix spre cuptorul vrajitoarelor unde o s-o patesti ca HanSolom si Greatol.. ajungand o staparca terorista, o starpitura dezbracita, bun de cersetor cu caporcul mare cat furunculul de pe fruntea babiloancei, tarfana lui fanfaron, ce-i ascunde sub riduri taina de mamonamu a tuturor spurcaciuniunilor.

Practic cica pazesc Cuvantul insa n-au Credinta.. si nici nu pazesc.

Ce se-ntampla?..pai mergi fara frica si fara sa iei aminte sa te mustre si sa te certe Domnul, adica fara sa-ti faci schimbarea in mustrare, ci stiindu-te pe tine insuti un ”Dumnezeu” sau mai mare pe nedrept, te superi dandu-te victima vrednica in ciuda faptului ca El iti spune adevarul in legatura cu ce vede si ce simte de la tine ca esti, ca faci din necredinta si rautate... si tu simtind tulburare crescatoare, insuportabila, vazand ca Domnul si sfintii iti repeta situatia culpabila in care te afli te minti ca esti nedreptatit, prigonit, ca are ceva cu tine si din leu, fiara, balaure calau necrutator te dai ipuras, soricel, vrabiuta si crezi ca ti se face rau, ca ”iar” vor sa-ti faca toti raul si dai sa te scapi insa n-ai cum fugii ca te faci de rusine la lumea spectatoare asa ca incepi sa-L rabzi, culmea, pe Dumnezeu care niciodata nu minte si te cheama cu mila la pocainta si schimbare, ca asta face dintotdeauna, cand te intalneste si te gaseste in stare de pacatuire si autodistrugere cauta sa te mantuie... si tu rabdandu-L defapt desavarsesti taina ascunsa a babiloancei, mamona tuturor spurcaciuniunilor ce se desavarsesc prin ”rabdare”.. din aia neagra, pe dos, pe sfinvers, crezand ca cica satanistii-s vicimele vrednice, adica acuma si tu facilafel. Deci la intalnirea cu Domnul si sfintii, treci mintindu-te din starea agresiva de om necredincios si rau impatimit fara minte intr-o stare mai rea de om suparat ca-i prigonit cu rautate si tradand te dai, te dai dracului, ajungand repede ”intelept” intro stare si mai rea ca sa iti plangi de mila si sa va plangeti impreuna de Dumnezeu, toti cei ce credeti ca Dumnezeu v-a facut si va face rau si treci, manios ca n-are mila, la cea mai rea stare in care vrei sa te razbuni pe Dumnezeu si pe toti si atunci simplici stiva escaladanta: nu El ci io am mila (defapt pila) si mi-a facut rau, imi face rau, sunt nemultumit, sunt suparat, tradez, ma dau dracului, sunt furios, sar la bataie ca bataus pentru mandrie, neg si ma razbun cu trufie, ma distrug si stric cu nepasare pripita si nesabuinta imputita tot ce tine de Dumnezeu ca mi-o facut rau... si iata asa te faci satanist si antihrist, mitomamoniacuzaco-depresiv deznadajduit la maxim si aparandu-ti persoana cu personalitate de drac tanar ridicata din adancul lumii la moment treci la ultima faza a mandriei in care-ti permiti sa fi vrajmas deznadajduit si pismas stare de tradare continua pe care o uiti si nu o recunosti si in care traiesti in mod ascuns, ipocrit, fatarnic aplicand competent rautatea si viclenia simplificata stricand ce fac altii impreuna cu Domnul, pentru ca tu cica te-ai lamurit si te dai important, vrei sa iesi in evidenta, sa te afirmi si pentru toate astea devi un grijuliu ingrihorat habotnic prefacut si disperat care merge toata ziua la Biserica si se baga in seama printre sfinti si prooroci cat mai aproape de Dumnezeu sperand sa fie mustrat, certat, parand ca iei aminte insa nu te schimbi ci suparatu cica rabda, rabda-rabda nu partea rea aflat in ascultare si lucrare buna de Credinta ci rabda, culmea, partea buna si smerita a Dumnezeirii care-l ”chinuie”... si iata asa isi desavarseste satanismul prin ”rabdare” crescandu-si in sine ca-ntro sinagoga satanista, minciuna, placerile sadice, mandria, viclenia, desfranarea scaparii si ”rabdarea”, defapt o nebunie ispititoare cum nu s-a mai pomenit. Si toate pornind de la minciuna ca Domnul luand starea ta asupra Sa si spunandu-ti adevarul ca sa iesi din minciuna si autodistrugere cica ti-a facut rau... darinsa nu tie ci pilei semete ce se simtea si se credea Dumnezeu pe nedrept, un pui de barsupiu fara ascultare si fara credinta, iar tu nu poti si nu vrei sa abandonezi nicicum starea asta de ingamfare interioara peste masura in care te simti foarte bine ca ”Dumnezeu” legat de ea ca de stalpul infamiei barbarbarmanitu fumand pipa pipacii si pentru ea, pentru amanta asta de care nu vrei sa te lepezi, te dai inchis cu ea facandu-ti 7 minti ”geniale” ca ziduri si te superi aparandu-ti ”demnitatea” si dandu-te jignit pentru ea... culmea... de Lumina si de Adevar... de Cuvant, de Duhul mantuitor si mangaietor.