Citat:
În prealabil postat de cozia
Multumesc si eu in numele celor ce citesc randurile acestea, si la fel si voua va dorim numai bine!
PS. Mai am o rugaminte pentru cand ai timp. Tare as fi vrut sa cunosc mai multe povestiri/intamplari despre pasii facuti de Maicuta in drumul ei spre vietuirea ei/a lor in Pustie. Prin ce locuri a trecut, cum s-au descurcat, ce a vazut/simtit , ce a experimentat?
Acest gen de peregrinari si vietuiri sunt extrem de folositoare, si extrem de greu de gasit, asa impartasite la prima mana.
Orice amintire cat de mica ne-ar fi de mare folos duhovnicesc. Poate cand ai tu o leaca de timp...
Multumim anticipat!
Doamne Ajuta!
|
Am înțeles. O sa încerc să fac un rezumat. Maica a stat maxim 3 ani in pustie deoarece starea sănătății s-a agravat rău. A fost internata la Pneumologie cu apa la plămâni. Doctorii erau aproape siguri ca va muri. Nu a murit, dar a rămas cu această boală.
Nu o mai obosesc, dar din ce mi-a povestit de-a lungul timpului și mi-a rămas in memorie as putea spune cateva detaliii.
Maica spunea mereu ca ar putea scrie roman pentru perioada pustiei dar ce rost ar avea?! Sunt atâtea scrise pe această temă spune dansa.
Ce știu e ca s-au mutat din pădure in pădure la început, o alta Monahie chiar dormea sub cerul liber sau sub scorburi de copaci.
Mama a fost in vârful muntelui. Nu au rapus-o fiarele, condițiile, diavolul, ci frigul.
Acolo trebuie să gestionezi bine frigul pentru ca începând de toamna si pana in primăvara trebuie să ai provizii suficiente de hrana si lemne uscate de foc, altfel nu supraviețuiești.
Intr-o iarna când nu a putut veni Părintele să o spovedească a coborât doar pana la mânăstire pentru spovedanie. Și a mers mult prin zăpadă pana la genunchi. Atunci a făcut prima pneumonie cu 40 grade.
Prin urmare începând de toamna și pana primăvara dacă e zăpadă mare nu mai poți coborî din munte. Ești blocat acolo.
Ca alimentație nu se hrănea decât cu morcovi si grâu. Grâul îl punea pe plita si făcea un fel de turta de pâine pustniceasca. Atât. Și rugaciune permanenta: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ma pe mine păcătoasa!
Pentru apa cobora mai jos puțin de chlie dar de multe ori acolo a văzut mulți șerpi.
I-a spus Părintelui la spovedanie si Părintele i-ar fi spus: "Nu va temeți, nu va vor face nimic animalele. Asigurati-va ca aveți lemne să treceți pana in primăvara. Atat".
Și într-adevăr animalele nu i-au făcut nimic. A văzut ursul la mica distanta intr-o zi. S-a uitat la ea si a mers mai departe.
Cu diavolii 2 evenimente mi-a povestit: intr-o zi i-a văzut cum construiau un pod peste prăpastie si o îndemnau sa meargă peste pod. Arătau ca niște maimuțe dar mult mai grotești.
A făcut cruce peste ei si punte si a dispărut totul. Dacă ar fi mers pe pod cădea in prăpastie si murea.
Și cea de-a doua: intr-o noapte l-a văzut pe Părintele duhovnic in chilie si i-a spus sa i se inchine. Dar părea mult mai înalt decât Părintele si cand s-a uitat la picioare erau copite.
A făcut repede cruce si Doamne Iisuse si a dispărut.
Dar nici diavolul,nici animalele nu au vatamat-o de moarte ci frigul. Sensibilitatea ei la raceli.
Cei care au 10 ani de pustie in munți probabil știu sa gestioneze bine acest aspect.
Cam asta ar fi in mare ce mi-a relatat. Durerea ei a fost mare ca a fost nevoita sa părăsească pustia pentru mânăstire. I-a plăcut mult pustia. Dacă n-ar fi avut aceasta boala era in continuare acolo. Dar își dorește măcar in mânăstire sa plece la Domnul, nu in lume.
Eu merg in fiecare săptămână de 3 ori, ii duc mâncare, apa, medicamente, o scot puțin pe afara la aer, o duc la Biserica pentru spovedit si împărtășit. Nu duce lipsa nimic din cele trupești decât ca ar dori azil de maici sau mânăstire dacă se indura Domnul.
Sigur in limita posibilităților pot merge si eu la dansa, lucrez in mediul corporatist, am familie....
Am trimis solicitări la Christiana, Varatic și Pasarea. N-am primit nici un răspuns.
Acum cum va vrea Domnul. El le știe pe toate!
Slava Domnului pentru toate!