Citat:
În prealabil postat de Andrew
Universul în sine este un mare mister.
|
E un mare adevăr ceea ce ziceți! Știm foarte puține lucruri despre univers.
Citat:
În prealabil postat de Andrew
Putem înțelege acest lucru chiar în Mitologia Grecească si variatele culturi si mitologii ale lumii.
|
Nu înțeleg ce relevanță are faptul că luăm în considerare aceste mitologii. Vechile culturi știau mult mai puține lucruri despre univers decât știm noi. Vechile mitologii sunt interesante, ba chiar fascinante, însă ar trebui să separăm ceea ce e interesant de ceea ce e adevărat.
Citat:
În prealabil postat de Andrew
Personal eu merg pe teoria Universului care a fost creat, rămâne în existenta si de ce nu, se extinde intr-un mod perpetuu, intr-un mod aparte si greu de cuprins.
|
Nici măcar de acest lucru nu suntem siguri, mai ales că nu prea avem dovezi. Poate eventual dovezi despre extinderea sa la nesfârșit. Dar s-ar putea să ne lipsească și aici unele detalii. Cât de multe și cât de importante, nu știm.
Citat:
În prealabil postat de Andrew
Practic într-un cuvânt, eu cred ca Universul este la fel ca si Creatorul sau... si anume... fără de moarte
|
E posibil. Mă îndoiesc însă de partea cu Creatorul pentru care chiar n-avem nicio dovadă. Poate că universul există pur și simplu. Poate că n-a existat întotdeauna în forma actuală, lucru care e foarte probabil, altfel n-am mai vorbi despre Big Bang, univers inflaționar, multivers etc. De ce mai introducem și creatorul în această ecuație? Pentru că neștiind prea bine cum au apărut lucrurile acestea, privim în jurul nostru și vedem că principala activitate umană e producerea de lucruri. Și atunci considerăm că tot ceea ce există trebuie să fi fost produs de cineva, neapărat de o persoană înzestrată cu conștiință, afecte, voință și putere. Dumnezeul Bibliei e construit exact după acest tipar și în plus are aceste trăsături umane duse până la maximum: e atotștiutor, e atotmilostiv și atotrăzbunător, conduce istoria după un plan magnific și are o putere totală. Are aceste calități la maximum, pentru că altfel n-ar mai putea satisface definiția cuvântului "Dumnezeu", cuvânt care, în fond, e inventat tot de noi, că doar nu ne-a căzut din cer cu limbaj cu tot. Oamenii sunt plini de imaginație, iar să ne imaginăm un zeu nu presupune un efort cu mult mai mare decât să ne imaginăm orice altceva. Să vă dau un exemplu? Pot să-mi imaginez o linie infinită. Oamenilor le-a trebuit ceva vreme să facă un asemenea lucru, dar până la urmă au reușit și astfel au inventat geometria. Ideea de Dumnezeu e mai veche decât geometria, deci presupun că a fost mai ușor să ni-l imaginăm pe Dumnezeu, decât să inventăm geometria care e mult mai abstractă și presupune, ca o condiție necesară, să ne ridicăm deasupra concretului existent în noi.
Citat:
În prealabil postat de iustin_dumitru
Asta e marele mister ,si marele dar ce ni s-a facut ,ca Dumnezeu a ales sa se intrupeze nu intr-o stea , nu intr-o aura, nu in ingeri ci in om, in bietul ,neputinciosul si rautaciosul om.
Iar intruparea s-a facut nu ca trebuia cumva sa se arate Dumnezeu, ci doar ca omul sa fie eliberat de pacat si.prin jertfa cu care s-a incheiat viata lumeasca, sa capete iertarea
|
Păi nu prea pare a fi mister lucrul despre care ne vorbiți. Prin mister înțeleg ceva ce nu cunoaștem. Însă dumneavoastră văd că oferiți acestei istorii cu întruparea o explicație foarte clară. Așa că nu văd unde e misterul. Pentru dumneavoastră lucrurile sunt cunoscute, deoarece spuneți că întruparea s-a făcut pentru a-i elibera de păcat pe oameni. Clar ca bună ziua! Eu însă vorbeam mai sus despre un mister real, adică despre ceva ce nu cunoaștem. Ar trebui în prealabil să vedem ce înțelege fiecare dintre noi prin cuvintele: taină, mister, necunoscut, ca să știm dacă folosim aceste cuvinte în cunoștință de cauză sau doar ne jucăm de-a limbajul.
Citat:
În prealabil postat de CristianR
În esență pocăința asta înseamnă: Să renunțăm (deci jertfă) la a fi centrul – mort – al propriei noastre vieți și să începem să gravităm în jurul lui Hristos cel Viu, ca să ne "molipsim" și noi de viața Lui. Să ajungem să avem "mintea lui Hristos", cum spunea Sf. Pavel.
|
Ideile creștinilor sunt cât se poate de clare. Ce înseamnă să ai mintea lui Hristos? Probabil să înțelegi cum gândește Hristos, adică să înțelegi care e sensul Evangheliei, să ai, mai bine zis, interpretarea corectă (eu aș zice discursul corect). Și pentru că presupun că dumneavoastră aveți discursul corect, presupun de asemenea că ați ajuns la ceea ce numiți pocăință. E bine!