Citat:
În prealabil postat de Krautrock
Ideile creștinilor sunt cât se poate de clare. Ce înseamnă să ai mintea lui Hristos? Probabil să înțelegi cum gândește Hristos, adică să înțelegi care e sensul Evangheliei, să ai, mai bine zis, interpretarea corectă (eu aș zice discursul corect). Și pentru că presupun că dumneavoastră aveți discursul corect, presupun de asemenea că ați ajuns la ceea ce numiți pocăință. E bine!
|
Dacă ideile creștinilor ar fi atât de clare precum spuneți, nu ne-am fi divizat în atâtea mii de denominațiuni. Iar asta cred că are legătură tocmai cu "mintea lui Hristos", care este Modelul nostru, Arhetipul pe care-L căutăm în străfundurile ființei noastre, dorind să sporim în asemănarea cu El. Spre deosebire de El, noi suntem posesorii unor minți pline de prejudecăți, de subiectivisme, de simpatii și antipatii, de partizanate, de egoism, etichetări – ori, cum spune literatura duhovnicească, de patimi: invidie, ură, răutate, concupiscență, lăcomie, mândrie ș.a. Fiind centrați pe noi înșine, toate acestea ne deformează gândirea, raționamentul, pe care încercăm să le folosim în favoarea preconcepțiilor noastre. Nici chiar savanții – poate în afară de matematicieni – nu sunt liberi de prejudecăți, deseori nereușind să se pună în slujba adevărului obiectiv dacă acesta nu le este pe plac.
În ce mă privește, poate că spuneți bine că "am ajuns la pocăință", în sensul că m-am apropiat de ea, dar sunt abia la început de drum, unul care nu are sfârșit. Este ca și cum începi să urci un munte al cărui vârf nu-l vezi, fiind ascuns de nori și care, cu cât înaintezi, cu atât pare mai înalt și mai îndepărtat.
Metanoia înseamnă, într-adevăr, înlocuirea treptată a gândirii proprii – defecte, bolnave, cum am spus mai sus – cu cea curată, desăvârșită, a Chipului nostru, Hristos. Procesul constă în renunțarea treptată la propria voie și chiar viață, pentru a pune în loc voia și viața Lui, centrarea noastră în El culminând, de altfel, cu hrănirea noastră cu Trupul și Sângele Său.