[Krautrock]

În prealabil postat de CristianR

Dacă ideile creștinilor ar fi atât de clare precum spuneți, nu ne-am fi divizat în atâtea mii de denominațiuni.

Pentru fiecare denominațiune ideile sunt foarte clare. Niciuna nu-și pune problema că ar putea să greșească. Asta voiam să spun. Pe de altă parte, toate afirmă că în spatele ideilor lor se află o taină. De unde atâtă siguranță dacă se acceptă că există atâtea lucruri de neînțeles?

În prealabil postat de CristianR

Spre deosebire de El, noi suntem posesorii unor minți pline de prejudecăți, de subiectivisme, de simpatii și antipatii, de partizanate, de egoism, etichetări – ori, cum spune literatura duhovnicească, de patimi: invidie, ură, răutate, concupiscență, lăcomie, mândrie ș.a. Fiind centrați pe noi înșine, toate acestea ne deformează gândirea, raționamentul, pe care încercăm să le folosim în favoarea preconcepțiilor noastre. Nici chiar savanții – poate în afară de matematicieni – nu sunt liberi de prejudecăți, deseori nereușind să se pună în slujba adevărului obiectiv dacă acesta nu le este pe plac.

Să nu încurcăm știința cu ideologia sau politica. Acestea din urmă sunt, într-adevăr prizoniere ale egoismului și prostiei noastre. Nu întotdeauna (și aici mă refer la politică care poate fi și corectă când există respect pentru om, cât depre ideologie mă îndoiesc că ar avea vreo legătură cu adevărul, ci mai degrabă cu năravurile proaste ale omului). Însă știința e pur și simplu interesată de adevăr. Lucrurile sunt foarte simple: ca să pot naviga prin realitate sau să o pot controla, e nevoie să știu cum arată realitatea, altfel am să dau cu capul de realitate într-un mod neplăcut. Iar asta acum, nu pe lumea cealaltă. Să vă dau un exemplu: nu-i așa că am avut în ultima vreme parte de niște ani secetoși și a trebuit să ne facem rost de aparate de aer condiționat ca să ne putem feri de caniculă? Asta pentru că nu i-am băgat în seamă pe cei care de ani de zile se uită pe termometre și calculează temperaturi medii anuale, măsoară câtă apă cade atunci când plouă și ne spun că pe lumea asta s-a făcut cam cald. Putem să nu-i băgăm în seamă în continuare, dar să nu ne mirăm dacă ne lovește insolația. Aici se află mândria și prostia: la noi, nu la cei care își pierd vremea făcând calcule pentru ca noi să-i considerăm niște nebuni. Dar de fapt suntem atât de îmbătați de noi înșine, încât uneori nici nu ne dăm seama când ne lovim cu capul de realitate. Într-adevăr, prejudecățile există la orice om, însă, deși nevoia de adevăr e mai slabă decât prostia și celelalte păcate, ea e totuși mai puternică decât prejudecățile. Tocmai de aceea am încetat să sacrificăm oameni sau animale atunci când nu plouă și ne-am apucat să construim sisteme de irigații. Aceasta pentru că am reușit să ne depășim slăbiciunile.

În prealabil postat de CristianR

Metanoia înseamnă, într-adevăr, înlocuirea treptată a gândirii proprii – defecte, bolnave, cum am spus mai sus – cu cea curată, desăvârșită, a Chipului nostru, Hristos. Procesul constă în renunțarea treptată la propria voie și chiar viață, pentru a pune în loc voia și viața Lui, centrarea noastră în El culminând, de altfel, cu hrănirea noastră cu Trupul și Sângele Său.

Gândirea nu e defectă și nu e bolnavă. Boala constă tocmai în lipsa de gândire. Drumul către adevăr nu depinde nici de voința mea, nici de bunul meu plac, ci de punctul din care pornesc și de drumul pe care îl urmez, mai precis de corectitudinea metodei prin care trec de la ceea ce știu la ceea ce voi ajunge. Uneori știu la ce voi ajunge și verific dacă drumul meu e corect, iar aici mă ajută logica pe care toată lumea o înjură (deși această logică poate fi exprimată prin simboluri la fel de precise ca orice matematică - știu că nici matematica nu le e simpatică multora). Alteori nu știu unde voi ajunge. Și de unde pornesc? Unul pe nume Heidegger spunea: de la o prejudecată, adică de la un lucru pe care eu și ceilalți îl considerăm adevăr, nu pentru că așa vrem noi, ci pentru că l-am pus atât de mult la îndoială și l-am testat în toate felurile și a produs atâtea rezultate verificabile de către oricine și de care beneficiem în viața de zi cu zi, încât considerăm că e un bun punct de pornire. Heidegger numea acest lucru prejudecată, deoarece ea e pur și simplu o judecată anterioară unei alte judecăți. Nu cu aceste prejudecăți am o problemă, ci cu cele care apar ca niște paraziți în mintea noastră. De exemplu aia cu Pământul plat, reptilienii, dracii care ne îndeamnă să facem rele, de parcă n-am fi în stare singuri să le facem și alte bazaconii.

În prealabil postat de cozia

Din nefericire insa, omul de 2000 de ani nu reuseste sub nici o forma sa se rupa de Imparatia mamonei, direct sau indirect, desi incercari au fost.

Presupun că Mamona ar fi ministrul de finanțe al necuratului... Comunismul și teoriile utopice au încercat asta, să lichideze capitalul. Ba mai nou există și unele grupări religioase care se izolează în junglă și duc o viață autarhică, pe cât se poate fără bani și fără contacte cu exteriorul, decât la limita unui comerț minimal (quakerii, de exemplu). Credeți că la nivel moral sunt mai evoluați decât resul lumii? Poate mai evoluați decât Patriahul Daniel care a cheltuit mica sumă de 200 de milioane de euro pentru proiectul său imobiliar, știm care. Dar, în fine, nu e treaba mea, ci a BOR cum interpretează acel principiu al sărăciei materiale. Din partea mea, patriarhul n-are decât să construiască încă una mai frumoasă și mai luminoasă, vorba meșterului Manole, însă finanțată din banii fiilor săi spirituali, nu din a altora, deoarece aceasta deturnare de fonduri se numește sau în limbaj popular hoție.

Și până la urmă cine ar fi trebuit să-l educe pe om, astfel încât el să se desprindă de împărăția Mamonei? Nu Biserica? Firesc ar fi fost ca ea să vină să ne prezinte un raport în care să compare cât de rău era omul în urmă cu 2000 de ani și care sunt progresele care s-au făcut ca urmare a influenței pozitive a creștinismului și nu să se plângă că oamenii sunt răi. Dacă însă rezultatele sunt la fel de proaste, înseamnă că toată opera ei a avut eficiență zero. Și voi aminti din nou de patriarhul mai sus numit, asta ca să nu ziceți cumva că doar în afara Bisericii există corupție și trafic de influență (și ca să nu dau doar un caz singular, am să-l aduc în boxa acuzaților și pe IPS Teodosie pentru aceleași fapte penale). Iar dacă îmi veți spune că nu trebuie să judecăm pentru a nu fi judecați vă voi spune că citatul acesta se referă la cu totul altceva, deoarece când vine vorba de judecata minții, doar dobitoacele nu judecă, iară oamenii sunt pe lumea aceasta pentru a-și folosi mintea, nu pentru a o ține în buzunar.

De ce zic toate acestea? Pentru că ar trebui să ne punem unele întrebări. De exemplu: cât din ceea ce consider adevărat sau bun merită să fie luat în seamă? Sau altă întrebare: oare noua haină a împăratului pe care toți o admiră nu e decât o iluzie și în realitate împăratul e de fapt gol pușcă?

Vorbeam la început despre taine. Însă tainele nu se rezolvă decât prin întrebări care nasc alte întrebări. Altfel, totul se transformă în ceva foarte clar și în același timp foarte sărac. Într-o vreme religia era motorul cunoașterii, chiar dacă rezultatele ei au fost modeste și de multe ori greșite, pentru că așa sunt toate începuturile. Astăzi însă ea e o frână.