[CristianR]

Preocuparea pentru un umor "înduhovnicit", dacă se poate spune așa, eu unul o găsesc foarte bună. Nu cred că inimile și mințile curățite și luminate de Duhul Sfânt devin incapabile să mai râdă. Iar a încerca să faci o colecție de situații anecdotice ori de umor fin cred că este o întreprindere benefică, care ar putea dovedi că se poate rânde și altfel decât vulgar ori răutăcios.

E o bucurie să asculți predicile/ înregistrările Mitropolitului Kalistos Ware, presărate cu observații ori povestiri amuzante, adeseori autoironice, în binecunoscutul stil englezesc.

Îmi amintesc un episod în care, ținând o prelegere în fața studenților, spune că acest gen de discursuri poate fi plicticos și chiar să atragă somnul.

"Eu însumi – spune părintele – am adormit la una dintre prelegerile mele, dar o voce din fundal nu-mi dădea pace și, trezindu-mă am constatat surprins că era propria mea voce adresându-se publicului..."

(citat din memorie. A mea :)