[Moroco]

Are forma paharului, a canii, e litera U in sectiune, te vidanjeaza de ascultarea de Dumnezeu, bantuie, putoresc si inseala, te umple cu mierea patimilor dand pe afara, peste margini socotindu-se buni desi doar manca si bea amestecuri spurcacioase, bere, apa chioara, suc, cafea, fum de tigari, borhot, canalizare si dandu-se mari ca dau pe afara mult cu trufie formeaza domuri aflate sub stapanirea lor, ca niste ciuperci sub care totul e a lui, a gogului si magogului, a propriului egoism, pamant mult si productie de halit de care nu se poate dezlipi, pentru care striga stress, striga silnicie si innabuseala desi el e teroristul bilei negre de plumb ce inspineaza si innabuseste cu vidanjarea poruncilor desfranand si innoptand, intuneric libertin plin de libertinajul caderii ce da pe afara si tine sub dom puii de ”miere” desertandu-se ca niste bulgari dulci din desfranare si pacat , ce din gura viperei cersesc, se lipesc si papa tot, manca, sug, te indulcesc si te anesteziaza sa-ti placa, sa-i primesti, sa-i lasi , sa vrei sa te faci ca ei si apoi papa, papa mult si stau ca placea pe plecare intrun amestec de desfranari si pacate potrivite cu faradalegile si rautatea ca o potriveala vrajitoreasca pusa sa faca singura ca robotii, ca frankmasinaria banilor, pofte si placeri labordelatoare de tip cartitza oarba ce caraie si te vrajeste sa te crezi frictima vrerednica, sa spui tzepuindu-te ca-s mai buni, mai dulci, mai de dorit, mai frati, mai prieteni, mai plini de lumina si de aur, de-ntelepciune... mai buni ca Dumnezeu, mai milosi si eliberatori de innabuseala... cand colo ei innabusesc si te papa ca puii de sherporciereti spalati, porciulii, scaii bantuitori ce-ti dau spatiu mult si mare, tupeu, urlet, te ia si te da, te baga in cuib sa furi si sa cresti ca puii de cuci, ca niste bulgarashi de miere ce-ti misuna prin vine, prin tine, prin plamani, e mierea ca un foc strain mancacios ce ti se da apropiat si casnic, nu-ti da nimic niciodata ci te tzepuieste, iti ia si papa tot placandu-ti de la ei, sa inseli, sa nu crezi, sa nu faci, sa te eliberzi de innabusala poruncilor si a sarbatorilor, adica sa vrei sa nu mai asculti nimic ca ipocritii, sa lepezi pe Mesia si sa te-ndoiesti, uitand de Cuvant si amanand... pana urasti sa mai rabzi ci vrei sa te razbuni mereu pe bine ca pe un rau de parca ai fi bun si ai face bine razbunandu-te raului cu rau pe ”rau” ca sa fie bine. In ei e sminteala vietii si facerea faradelegilor, a hulii, a batjocurii, urla in ei groaza raului care se innabuse stand la lucru sau in pace de sarbatori, vrea liertinaj, vrea dezlegare, vrea sa mance si sa bea ca sa dea pe afara desertand si dandu-se mai bun ca Dumnezeu, laudandu-si vrajitoriile, amestecurile, artismul si cultura, spoiala si lucratura frumosului cu care incanta ochiii sa vrea turnarea vrajitoriilor religioase de tip mestereala impopotonata si potrivire estetica gospodareasca, gastronomica de parca nu se mai poate fara bucatarii iadului, portile beciului. Se poate posti si la puii astia, ciulinii de miere rosie ce-ti suprascrie eul cu eretici sau cu gogomani ca sa ceri cafea in cana, sa-ti deschida ochii planta, sa manci, sa bei pana dai pe afara desertand peste si iesind trufie din inima ta prin toate gaurile ca sa strici.