[Moroco]

Are forma paharului, a canii, e litera U in sectiune, te vidanjeaza de ascultarea de Dumnezeu, bantuie, putoresc si inseala, te umple cu mierea patimilor dand pe afara, peste margini socotindu-se buni desi doar manca si bea amestecuri spurcacioase, bere, apa chioara, suc, cafea, fum de tigari, borhot, canalizare si dandu-se mari ca dau pe afara mult cu trufie formeaza domuri aflate sub stapanirea lor, ca niste ciuperci sub care totul e a lui, a gogului si magogului, a propriului egoism, pamant mult si productie de halit de care nu se poate dezlipi, pentru care striga stress, striga silnicie si innabuseala desi el e teroristul bilei negre de plumb ce inspineaza si innabuseste cu vidanjarea poruncilor desfranand si innoptand, intuneric libertin plin de libertinajul caderii ce da pe afara si tine sub dom puii de ”miere” desertandu-se ca niste bulgari dulci din desfranare si pacat , ce din gura viperei cersesc, se lipesc si papa tot, manca, sug, te indulcesc si te anesteziaza sa-ti placa, sa-i primesti, sa-i lasi , sa vrei sa te faci ca ei si apoi papa, papa mult si stau ca placea pe plecare intrun amestec de desfranari si pacate potrivite cu faradalegile si rautatea ca o potriveala vrajitoreasca pusa sa faca singura ca robotii, ca frankmasinaria banilor, pofte si placeri labordelatoare de tip cartitza oarba ce caraie si te vrajeste sa te crezi frictima vrerednica, sa spui tzepuindu-te ca-s mai buni, mai dulci, mai de dorit, mai frati, mai prieteni, mai plini de lumina si de aur, de-ntelepciune... mai buni ca Dumnezeu, mai milosi si eliberatori de innabuseala... cand colo ei innabusesc si te papa ca puii de sherporciereti spalati, porciulii, scaii bantuitori ce-ti dau spatiu mult si mare, tupeu, urlet, te ia si te da, te baga in cuib sa furi si sa cresti ca puii de cuci, ca niste bulgarashi de miere ce-ti misuna prin vine, prin tine, prin plamani, e mierea ca un foc strain mancacios ce ti se da apropiat si casnic, nu-ti da nimic niciodata ci te tzepuieste, iti ia si papa tot placandu-ti de la ei, sa inseli, sa nu crezi, sa nu faci, sa te eliberzi de innabusala poruncilor si a sarbatorilor, adica sa vrei sa nu mai asculti nimic ca ipocritii, sa lepezi pe Mesia si sa te-ndoiesti, uitand de Cuvant si amanand... pana urasti sa mai rabzi ci vrei sa te razbuni mereu pe bine ca pe un rau de parca ai fi bun si ai face bine razbunandu-te raului cu rau pe ”rau” ca sa fie bine. In ei e sminteala vietii si facerea faradelegilor, a hulii, a batjocurii, urla in ei groaza raului care se innabuse stand la lucru sau in pace de sarbatori, vrea liertinaj, vrea dezlegare, vrea sa mance si sa bea ca sa dea pe afara desertand si dandu-se mai bun ca Dumnezeu, laudandu-si vrajitoriile, amestecurile, artismul si cultura, spoiala si lucratura frumosului cu care incanta ochiii sa vrea turnarea vrajitoriilor religioase de tip mestereala impopotonata si potrivire estetica gospodareasca, gastronomica de parca nu se mai poate fara bucatarii iadului, portile beciului. Se poate posti si la puii astia, ciulinii de miere rosie ce-ti suprascrie eul cu eretici sau cu gogomani ca sa ceri cafea in cana, sa-ti deschida ochii planta, sa manci, sa bei pana dai pe afara desertand peste si iesind trufie din inima ta prin toate gaurile ca sa strici.

Nu stie puiul de miere plin de ochi in care are vederea straina ce se da casnica, apropiata ca un foc strain, foc spurcacios, pe care daca-l iei te contaminezi de pleava si neghina la un loc sustinand ca trebuie sa te razbuni si asa intrii in voiunii-uniunii de calai ce se dau frictime-vreerednice sustinand ca-s silniciti, ca-s innabusiti ca sa vrea sa se razbune motivat, justificat... insa fiind pacatosi, eliberati prin pacat de orice ascultare de la Dumnezeu, dormind somnul ipocritilor oare pe cine o sa se razbune haita prin ei? Nu cumva travestiti in mod pragmatic se baga intre sfinti, intre oi, in turma de miei si de copii ingerasi ca doar acolo sa-si dea drumul la turbarea zombizata si sa faca macel?.. din interes lumesc si in scop de satisfactii schizoid-culinare, buda-lux, canal-de-comunicatii, paturi, perne si saltele, masini, roboti, vitrine... lasand in urma totul foarte spalat, curat, aranjat la fix ca sa se laude cu musamalizarea perfecta privind in urma, caci capcaunii-voiuniunii nu stiu decat sa se razbune si sa lase dupa ei capcane, un fel de spitale hotel zgarie nor, otel si sticla, sa ai de unde sari in cap cand realizezi ce faci si ce ai facut toata viata: indoindu-te si necrezand te-ai razbunat si mandrindu-te ca victimele vrednice te-ai razbunat ”justificat”, defapt calaii striga calaii, haita de cuci focusati-focusateizati, incruntati in caraiala pentru pile si privilegii se razbuna ca nebunii, k lumea, k ceasul... ajutand crescatoria de patimi si ispite. Razbunarea recidivizanta e pofta diabolica cu care se lauda ”credinciosul” de azi... defapt un egoist care a luat mult de la Dumnezeu sustinand ca e marfa ieftina, ce poate fi sclava lui si de aia o batjocureste cu tupeu in public fara pic de rusine, umilind-o si hulind-o, chinuind-o si lepadand-o ca pe un gunoi dupa ce o tranzactioneaza pe nimic dand sa se scape... sa se scape de ascultarea si de mila ei... defapt stiind ca ea e adevarata razbunare de care se teme si nu vrea s-o stie, ca-l inculpa, ca-l vadeste de cruzime si rautate, de curvie si desfranare, de lacomie, egoism, zgarcenie si imbuibare, de ura si razbunare pripita, de risipire de timp si de spatiu divin.