https://revistacultura.ro/nou/demono...i%E2%80%9C-ii/
Danila Prepeleac
Ivan Turbinca
Scaraoschi:))
..."Petrecerea lui Ivan ar fi continuat, poate, la infinit si basmul s-ar fi încheiat, daca n-ar fi intervenit chiar
Talpa Iadului, un grad superior lui Scaraoschi în ierarhia împaratiei întunecate, numit si Talpoiul. El gaseste o metoda de a-l scoate pe batrânul ostean din iad: organizeaza o diversiune, adica iese afara si bate cu betele într-o piele de câine întinsa pe o putina, ca la razboi. Cu simtul datoriei în sânge, Ivan îsi vine în simtire si iese afara cu pusca pe umar… prilej pentru Talpoi de a zavorî poarta iadului… Totul se petrece ca într-o asezare rurala în care patrunde un individ pus pe „berbantlâcuri“ si „crancalâcuri“ si de care localnicii nu mai stiu cum sa scape…
Basmul continua cu alte ispravi savârsite de Ivan care, alungat din iad, se întoarce la Rai, luând în primire functia de portar. Când vine moartea (Vidma) dupa porunci, Ivan schimba hotarârile divine, în fine, se poarta la usa paradisului cum are chef. Îngaduitor, Dumnezeu nu-i zice nimic, stârnind supararea Mortii care este pusa de portarul Raiului sa roada trei ani paduri batrâne si apoi înca trei ani, paduri tinere (operatii simbolice, operatii initiatice, zice simbolologul Vasile Lovinescu). Ea se plânge, iarasi, ca o batrâna taranca osândita sa faca treburi fara noima: „Nu stiu ce sa mai zic si despre Dumnezeu, ca sa nu gresesc. Pesemne c-au ajuns si el în mintea copiilor, Doamne iarta-ma, de i-a dat lui Ivan cel nebun atâta putere asupra mea; bine mi-ar parè sa-l vad si pe Dumnezeu într-o zi, cât e de mare si puternic, în turbinca lui Ivan…“
Abuzurile lui Ivan Turbinca ajung totusi la limita si Dumnezeu îi ia puterea, fara sa-si retraga simpatia fata de acest ostean milos si bun în sufletul lui… Fara turbinca, redus la conditia de om obisnuit, cu iminenta disparitiei în fata, Ivan se gândeste la trecerea lui prin viata si se întristeaza. O existenta austera, fara votci si tabacioc… îi pare o zadarnicie: „Ma rog, ia sa stau si sa-mi fac socoteala cu ce m-am ales eu cât am trait pe lumea asta, zise Ivan în gândul sau. În oaste am fost numai de zbucium: hais, haram, cea, haram! De-atunci încoace am umblat ia asa, teleleu Tanasa. M-am dus la rai, de la rai la iad, si de la iad iar la rai. Si tocmai acum, la dica, n-am nicio mângâiere! Rai mi-a trebuit mie la vremea asta? Ia, asa patesti daca te strici cu dracul; aici, la saracaciosul ist de rai, vorba ceea: „Fala goala, traista usoara“; sezi cu banii în punga si duci dorul la toate cele. Mai mare pedeapsa decât asta nici ca se mai poate! Votchi nu-i, tabacioc nu-i, lautari nu-s, guleai nu-i, nimica nu-i! Mai am numai trei zile de trait, si te… ai dus, Ivane, de pe fata pamântului! Oare nu-i de facut vreo smichirie pana mai este înca vreme?“...