Citat:
În prealabil postat de CristianR
O flacără mică la început, ca de candelă, ulterior singura grijă va fi să nu o lași să se stingă, înălțând gândul fierbinte către Iisus în orice moment al zilei. indiferent cu ce te-ai ocupa.
|
ca sa lamurim cantitativ: Mai sus te referi ca o faci continuu sau doar in anumite momente ale zilei cand simti (adica xde cateva ori pe zi probabil)
Daca o faci continuu , mnai poti sa te gandesti si la altceva in timpul acela, de exz la treburi cotidiene?
Citat:
În prealabil postat de CristianR
Aceasta va însufleți și celelate rugăciuni, redându-le viața pe care alcătuitorii lor din vechime au pus-o acolo. Rugăciunile Bisericii sunt comori de duh, dacă vrei, impregnate de trăirea profundă a sfinților, și pot fi revitalizate de oricine învață să le citească... cu inima.
.
|
Citat:
În prealabil postat de CristianR
Aceasta va însufleți și celelate rugăciuni, redându-le viața pe care alcătuitorii lor din vechime au pus-o acolo. Rugăciunile Bisericii sunt comori de duh, dacă vrei, impregnate de trăirea profundă a sfinților, și pot fi revitalizate de oricine învață să le citească... cu inima.
|
Eu le vedeam si ca niste mici comori de teologie, de dogmatica, ca niste mici rezumate despre ce avem nevoie.
Dar bineinteles trebuie sa fie in primul rand rugaciune. Deci cumva zici tu, rugaciunea inimii te pregateste si te invata sa te rogi, adica iti da dorul de rugaciune. Sinastfel echipat,receptionezi altfel continutul rugaciunilor scrise.
Tu ai experimentat ce spui sau a fost o revelatie de cunoastere, adica ai rezonat cu ce scrie acolo despre rugaciune?
Citat:
În prealabil postat de CristianR
Hristos este cu adevărat răspunsul la toate și este omniprezent, dar constatarea prezenței Sale nu se face doar conștientizând-o, străduindu-te să-ți amintești mereu de El, ci cu inima.
|
Cred ca eu intradeva utilizez mai mult mintea. Cumva cred ca mintea trebuie sa fie in background si la orice sentiment intens , sa il genereze sau sa nu il impiedice.
Dar mintea fara inmuieresea si largirea inimii nu e de nici un folos.
Mai cred ca noi punem mintea si apoi Dumnezeu pune inima,cum a facut cu Zaheu , l-a starnit prin atentie ca sa declanseze marturisirea lui emotionanta.
Pildele de adanca credinta ale persoanleor care au intercationat cu Hristos: sutasul,cananeanca, iair, au fost si pilde de intelepciune ale acelora, care au provocat si sentimentul de credinta puternica. Intelepciune de multe ori izvorata din disperare ,deci dintr-un semntiment puternic.
De exemplu raspunsul cananeencei ca si cainii mananca frimiturile e o pilda de intelepciune ,smerenie, dar si disperare de a isi salva copilul.
Nu vreau sa contrazic ce spui, ca nu ar fi in primul rand inima ceea cu care ne apropiem de Hristos, dar nici sa cadem in extrema inimii , sa ignoram intelepcunea, ca fecioarele care ardeau de dorinta sa il intampine pe mire, dar nu s-au ingrijit din neglijenta, de detaliul uleiului pentru candele.
Lipsa aceste griji a fost un semn de neiubire a mirelui, caci iubirea te face si aprins si rational.