Citat:
În prealabil postat de iustin_dumitru
ca sa lamurim cantitativ: Mai sus te referi ca o faci continuu sau doar in anumite momente ale zilei cand simti (adica xde cateva ori pe zi probabil)
Daca o faci continuu , mnai poti sa te gandesti si la altceva in timpul acela, de exz la treburi cotidiene?
|
Recomandarea este de a-i dedica un timp special în pravila zilnică, un efort de 15-30 de minute în care să nu te ocupi cu nimic altceva decât rostirea rugăciunii în inimă. Odată focul aprins, el îți va ține inima caldă pe parcursul zilei, cu condiția de a mai pune câte un lemn pe foc ori de câte ori ai ocazia: un simplu gând din inimă, o țâșnire a sufletului către Dumnezeu cu dragoste și pocăință. Asta se poate face inclusiv când ești la lucru, ori chiar dacă ești antrenat în vreo convorbire cu cineva. Starea aceea binecuvântată poate fi păstrată printr-o repetată aducere aminte și pomenire a lui Dumnezeu făcută nu atât cu mintea, cât cu inima. Ea va sfinți orice moment al zilei – chiar și al nopții la cei care lucrează mai mult – fără a ne împiedica să ne vedem de treburi.
Astea le-am sintetizat din carte și într-adevăr am rezonat cu învățătura de acolo, experiența mea fiind foarte limitată în privința asta.
Citat:
Cred ca eu intradeva utilizez mai mult mintea. Cumva cred ca mintea trebuie sa fie in background si la orice sentiment intens , sa il genereze sau sa nu il impiedice.
Dar mintea fara inmuieresea si largirea inimii nu e de nici un folos.
|
Nici mintea fără inimă și nici inima fără minte. Prima ar fi intelectualism sec, a doua sentimentalism debusolat.
Citat:
|
Mai cred ca noi punem mintea si apoi Dumnezeu pune inima,cum a facut cu Zaheu , l-a starnit prin atentie ca sa declanseze marturisirea lui emotionanta.
|
Punem atât mintea, cât și inima (e tot lucrarea noastră), iar Dumnezeu dă Duhul.