[iustin_dumitru]

Am inteles oarecum de ce generatiile care au urmat dupa Hristos nu s-au repezit pe Cuvantul Sau (impreuna cu minunile Sale) spre a le interpreta ,dezbate etc , care mi se pare cel mai important eveniment in istoria umanitatii, si Biserica a abordat cumva subiecte diferite.

Caci crearea Bisericii , limbajul sau, preocuparile sale , nu poate fi pus cu semnul egal fata de limbajul si viata vazuta,pamanteasca a lui Hristos. E altceva. Nu seamana asa cujm nu seamana soarele cu lumanarea

In lumea de azi ,in care Scriptura a devenit mai importanta decat Biserica , e mai greu de inteles, de ce Biserica primara nu dadea aceiasi importanta explicita Scripturii.

Si raspunsul e simplu,valabil si azi: ca nu mai ai ce zice, nu mai ai ce adauga, ca pur si simplu mintea ,sufletul , experienta si toata fiinta noastra recunoaste ca aceea persoana Iisus dupa nume, Hristos dupa fapte, a fost nu doar vocea lui Dumnezeu insusi ,ci chiar El, ca vorbele nu puteau veni de la om, si nici macar nu putea fi transmisa de vreun om.

El insusi a venit si ne a vorbit

De aceea sfintii parinti au rezumat concluzia intregii persoane a lui Iisus Hristos , a cuvintelor si vietii lui pamantesti si mai mult decat pamantesti ,intr-un singur cuvant : A fost chiar Dumnezeu.

De aceea ei se lupta ulterior atat de puiternic , cu ereziile diferite, dintre care cea mai puternica a fost arianismul , formuleaza apoi Crezul, din acest unic scop, de a apara ideea ca Acela a fost Dumnezeu ,desi vorbea si avea trup de om .

Caci daca a fost Dumnezeu, atunci este in continuare Dumnezeu, si ce alta legatura mai puternica a noastra cu Dumnezeirea vreti, decat ca noi oameni, fragili si indoielnici, sa avem un repreznetant in chiar Dumnezeu insusi, adica sa avem un Dumnezeu Om , Iisus Hristos.

Aceasta ne scuteste de a analiza atat Cuvantul si a ne centra doar pe el , caci avem acest shortcut : Dumnezeu ne a vorbit direct.

De aceea sfintii parinti s-au si putut focusa pe alte subiecte, continuatoare, cum ar fi la apostolul Pavel, moartea fata de pacat , pentru a invia alaturi de Hristos.

De aceea si Tainele sunt simple : iti trebuie doar un vas cu apa pentru a intra in randul credinciosilor, si o bucatica de paine cu vin ,pentru a te uni deplin cu Dumnezeu , si a face cunostinta cu cel mai pretios bun daruit vreodata oamenilor de catre El : harul Duhului Sfant.

Caci Duhul Sfant vine doar de la El , caci este al Lui, dar uite ca se incapataneaza sa nu vina daca nu faci aceste minuscule cerinte materiale , care ascund de fapt un pas interior imens , si anume scufundarea in apa ca in moarte pentru a renaste cu Hristos, si gustarea Lui ca si Trup, pentru a te uni cu El .


Un singur exemplu intre diferenta dintre abordarea umana si cea dumnezeiasca:
Sa zicem ca discutam daca preotul si doar el poate ierta pacatele,prin taina marturisirii . Ne reunim , argumentam, vorbim si in contradictoriu, apar si protestantii cu a lor doctrina ca toti suntem preot, si catolicii cu a lor doctrina juridica a datoriei si rascumpararii si tot felul.

Dar Dumnezeu cum procedeaza? Cu totul altfel. El zice asa : "Ce este mai lesne a zice : iertate iti sunt pacatele , sau ridica-te, ia-ti patul tau si umbla ?"

Ne permitem noi asta ca oameni sa zicem ? Nu. Pentru ca noi nu avem, putere, noi doar dam cu vorba.

Dar puterea dumenzeiasca poate totul ,inclusiv iertarea pacatelor, inclusiv minunile in ajutorul nostru.

Si ce ne mai ramane de facut? Nimic. Decat sa lasam putin mandria mai jos si sa zicem ca si multimea participanta de atunci :" Niciodata nu s-a mai vazut asa ceva in Israel"

Ar mai fi doar cei care ar zice ca poate nu a fost adevarat, dar asta cu alta ocazie ....