[Seraphim7]

Cristian,ai un "discurs" cu un parfum aparte, liniștitor,este într-adevăr de factură duhovnicească,bine dozat,pare autentic și deși sunt sceptic cu orice,cred că este nu doar teoretic,ci și dezvoltat în interior.

Îmi aduce aminte de periodele când eram înconjurat de oameni,asemeni ție,mai ales atunci când stăteam prin mănăstiri,sau chiar la facultate.

Ei bine atunci,chiar devoram cărți de genul celor amintite de tine.

Poate am mai spus-o,dar preferatul meu este/era Bartolomeu Valeriu Anania, în speță "Memorii"(le) sale....

Și mai am una,Ioan Ianolide "Întoarcerea la Hristos".


Acestea două mi-au rămas întipărite cam din adolescență,in zona de memorialistică,din literatura română,zona ortodoxă.

În zona de mistică ortodoxă,nu mă mai prea duc, că mă "pierd" cu totul după...

Vai de capul meu ce mi-au făcut Isaac Sirul și Siluan Athonitul.

Bine că de la Siluan am mers pe linia lui cronologică cu Sofronie Saharov,ucenicul Sf Siluan,care mi se pare că a fost canonizat,și Zaharia Zaharou, deasemenea un ucenic al Sf Sofronie....

Urmând să avem și noi pe Rafail Noica care a fost deasemenea ucenic al Sf Sofronie..

Deci urmele de sfințenie se cam și transmit așa pe anumite linii.

Eu am mers mai degrabă pe acestea, deși nu pot nega influenta inițială a Părintelui Cleopa...

Din păcate n-am reușit să merg la părintele Rafail Noica,care probabil ar fi fost duhovnicul meu ideal,dar fiind faptul că are in gene sângele lui Constantin Noica,unul din cei mai relevanți filosofi români și deasemenea in genele spirituale sfințenia lui Siluan Athonitul,unul din cei mai relevanți sfinți contemporani.

Deci părintele Rafail Noica,care mi-a fost recomandat chiar de alți duhovnici in anumite perioade din căutările mele,cred că ar fi fost soluția la toate problemele mele,unde ar fi fost nevoie de intervenția unui duhovnic.

Dar asta e,nu m-am dus să-l caut....

Probabil nu-l meritam oricum...

Cât despre slujbe, probabil cele din cadrul intim al mănăstirilor,unde am fost "adoptat" uneori de monahi,și participăm doar alaturi de ei.

Mă simțeam pentru un moment parte din acea mica comunitate a lor.

Am fost îndrăgostit de Biserica?

Da,clar !

Mai sunt?

Nu,dar iubirile nu se uita.

Complicate toate,dar asta e....