Suntem in contextul Postului Pastelui. Ar trebui sa ne pregatim pentru a-L primi pe Hristos, a muri pacatului impreuna cu El, a-L insoti in Ghetsemani si a plange langa El, a-I purta Crucea pana pe Golgota pana la despatimirea noastra si a astepta la intrarea in mormant Invierea Sa, nadajduind sa inviem si noi launtric. Ce facem din toate acestea? O sa ziceti ca nu traim in vremurile de atunci ca le-am face pe toate.
Si totusi, ce facem noi in vremurile de acum? Incercam sa facem cele 10 metanii pe rugaciunea Sfantului Efrem, mergem la slujbe, mai facem un parastas, etc. Greu nu e nici sa facem metanii, nici sa stam la slujbe, nici sa dam ceva de pomana. Ce mi se pare greu e sa cred si sa traiesc ceea ce spun in rugaciunea Sf. Efrem si sa ma schimbam launtric. La fel si cu Canonul cel Mare, il citim, ne emotionam, vedem nimicnicia noastra si apoi viata continua fara sa ne schimbam. Cum sa traim aceste rugaciuni ca sa ne si imbunatatim duhovniceste? Cum sa facem din gesturile noastre traditionale o adevarata transformare interioara?
Elena
|