[Andrew]

50. Rabbi Chiya s-a ridicat şi a început să umble şi să plângă. Rabbi Yosi i s-a alăturat. El a
postit timp de patruzeci de zile, astfel încât să-l poată vedea pe Rabbi Shimon. Dupa
aceasta, i s-a spus că încă nu merită să-l vadă. El a plâns şi a postit alte patruzeci de zile. Şi
atunci i s-a arătat o viziune: Rabbi Shimon şi fiul său Rabbi Elazar discutau cu el, cu
Rabbi Chiya, folosind cuvintele pe care el le spusese lui Rabbi Yosi, iar mii de oameni
ascultau discuţia lor.

Deţi postul despre care vorbeşte Zohar se referă la un act spiritual, în lumea noastră, o astfel de
descriere, este un bun exemplu despre cât de puternică poate fi o dorinţă cu scopul de a-şi găsi
răspunsul de Sus. Alte acţiuni spirituale includ plângerea, lacrimile – stadiul de micime (Katnut)
al unui Partzuf spiritual, în acest caz referindu-ne la „Rabbi Chiya.” Bineînţeles că, Rabbi
Shimon şi toate celelalte personaje din Zohar sunt mai degrabă Partzufim spirituali, decât oameni
din lumea noastră.

Adevărul este că, nivelul spiritual al unei persoane ce poartă un anumit nume în lumea noastră,
poate coincide cu rădăcina sa spirituală descrisă în Tora. Totuşi, elucidarea acestui aspect,
necesită spaţiu m,uolt mai mare decât cel alocat acestui articol particular. De aceea este esenţial
să observăm că Faraonul în Egiptul corporal, bineînţeles că nu era un Faraon spiritual, modul în
care este descris în Zohar (Partzuf care include toate Malchut), iar Laban, portretizat în Tora ca
un ticălos, este de fapt Lumina Cerească Spirituală a Partzuf-ului AB, Lumina Cerească a lui
Hochma. Aceasta va fi explicat ulterior.

Puternica dorinţă de a atinge gradul lui Rabbi Shimon i-a permis lui Rabbi Chiya să-l vadă,
deoarece el a fost sigur că Rabbi Shimon nu a fost inghiţit de praf. El a ajuns la această
concluzie, exact datorită conversaţiei sale cu Rabbi Yosi şi de aceea şi-a dorit cu tărie să-l vadă
pe Rabbi Shimon.

51. În aceeaşi viziune, Rabbi Chiya a văzut câteva dintre măreţele aripi cereşti: cum Rabbi
Shimon şi fiul său Rabbi Elazar le-au încălecat şi s-au ridicat la Adunarea Cerului, iar în
acest timp aripile i-au aşteptat. Apoi, amândoi s-au întors la locul lor şi s-au arătat mai
strălucitori ca niciodată, mai strălucitori ca lumina soarelui.
Adunarea Cerească se referă la Adunarea îngerului Matatron. Totuşi, numele său întreg nu este
pronunţat, astfel încât este folosit numele Matat, deoarece pronunţarea unui nume este
echivalentă cu o acţiune, care nu întotdeauna este dezirabilă. Termenul de Adunare Cerească se
referă la Adunarea a Însuşi Creatorului, în timp ce Adunarea Raiului se referă la Adunarea lui
Matat.

Aripile care îi aşteptau pe Rabbi Shimon şi pe fiul său Elazar, sunt îngeri (forţe spirituale,
similare roboţilor sau animalelor de tracţiune din lumea noastră), a căror sarcină este de a asista
sufletele în ascensiunea lor de la un grad spiritual la celălalt. Şi precum aceste aripi trebuie să
asiste sufletele pe parcursul ascensiunii lor, deasemeni trebuie să le asiste să coboare la locurile lor. De aceea, se spune că aripile i-au aşteptat pe Rabbi Shimon şi fiul său Rabbi Elazar ca să-i
coboare înapoi.

Şi când Rabbi Chiya i-a văzut întorcându-se de la Adunarea Raiului, la locul lor (la Adunarea lui
Rabbi Shimon), el a observat o nouă lumină pe feţele lor şi radianţa care îi înconjura, care era
mai strălucitoare decât a soarelui.

52. Rabbi Shimon a deschis şi a spus: „Lasă-l pe Rabbi Chiya să intre şi să vadă cât de
mult reînoieşte Creatorul feţele celor drepţi în lumea ce vine. Fericit este acela ce intră în
cealaltă lume, ca un stâlp rigid opus tuturor.” Şi Rabbi Chiya s-a văzut intrând, iar Rabbi
Elazar şi toţi ceilalţi stâlpi ai lumii, erau acolo, ridicându-se înaintea lui Rabbi Chiya. Iar
el, Rabbi Chiya, s-a ruşinat; el a intrat, s-a înclinat şi a stat la picioarele lui Rabbi Shimon.
Rabbi Shimon a deschis (a deschis calea Luminii) şi a spus: „Fericit este acela care intră fără
ruşine”. Şi toţi care erau prezenţi, nu simţeau ruşine. Doar Rabbi Chiya s-a ruşinat. Aceasta
deoarece ei aveau tăria de a se opune puterii prafului, iar Rabbi Chiya nu o avea. Ei erau toţi
perfecţi, în timp ce Rabbi Chiya avea o imperfecţiune – dorinţa de a dobândi. Şi acesta este
motivul pentru care el s-a ruşinat.

53. O voce s-a auzit: „Apleacă-ţi ochii, nu îţi înălţa capul şi nu privi”. El şi-a aplecat ochii şi
a văzut Lumina care strălucea din depărtare. Vocea s-a întors şi a spus: „Cel Ceresc, tainic
şi închis, care are ochi ce au grijă de întreaga lume, priveşte şi vede: cei de jos dorm, iar
Lumina ochilor lor este ascunsă în pupilele lor. Trezeşte-i!”
După ce el a urmat instrucţiunile de a-şi coborî ochii şi de a nu-şi înălţa capul (de a nu-şi folosi
dorinţa de a primi Lumina, ci doar să dorească să dăruiască), el a meritat să audă (Lumina lui
Hassadim) chemarea, cu ajutorul căreia a obţinut tot ceea ce şi-a dorit. Vocea a împărţit toate
sufletele în două grupuri: primul este grupul Sfinţilor Cereşti care sunt ascunşi, care au meritat ca
ochii lor să fie deschişi pentru a privi întreaga lume şi al doilea este grupul sufletelor care au
Lumina ochilor ascunsă în pleoapele lor, ceea ce i-a orbit. Acesta este motivul pentru care vocea
a spus sufletelor din primul grup să privească, adică, să folosească primirea Luminii Superioare,
pentru a atrage Lumina împreună cu al doilea grup.