Desi creidnta pare a fi mai degraba un act intim, si este gestionat deja de Biserica, pot fi anumite imbolduri care ne-ar indemna sa vorbim cu altii despre credinta:
- avem o nelamurire , un punct blocant care e esential pentru noi, si care fie nu avem duhovnic, fie el nu ne a lamurit sau nu am inteles noi .
- Exista un topic care consideram ca avem deja o opinie asupra lui, si ne ar prinde bine sa o mai dezbatem cu alti , fie pentru auto-confirmarea noastra sau imbunatatirea lui, fie pentru a ajuta pe ceilalti
-S-a creeat o prpastie intre noi si Biserica, dar am vrea totusi sa o intelegem, si nu suntem pregatiti pentru asta.
-Cineva are el o nelamurie,. si intreaba
Un limbaj natural intre oameni de aceiasi conditie si cu aceleasi preocupari ar putera fi un exercitiu interesant, poate nu este considerat in afara Bisericii , si poate ajuta oamenii prin cel mai idnemana mijloc aflat la dispozitia lor : comunicarea directa in limbaj natural cu semenii lor
Exista discutii libere despre orice: politica, bucatarie, finainciar, sanatate ,socializare etc numai despre credinta nu sunt.
Predicile preotilor plaeca de la premisa ca ai un anumit nivel,un anumit limbaj , si o preocupare in acel moment exact pentru topicul care il pun in prim plan.
Dar eu nu vorbesc de predica , care vine de la emitator la ascultatori, vorbesc de dialog.
|