Citat:
În prealabil postat de iustin_dumitru
Intrebarea lui a fost : de ce nu ne indruma Duhul sa stim ce trebuie sa facem in astfel de cazuri.
Sau poate mai mult de atat , ar fi vrut chiar sa ne arate Duhul cumva daca aceea persoana chiar are nevoie de a fi ajutata sau nu.
|
Capacitatea de a raționa, pe care o avem cu toții, este tot un dar de la Dumnezeu și ea poate fi folosită în acord cu Duhul Sfânt. Subordonată, însă nu absentă. Pentru că Hristos însuși ne-a îndemnat să fim înțelepți, să căutăm să pricepem ceea ce ne-a spus și a făcut ș.a.m.d.
Iarăși, sfinții părinți (nu sunt sigur dacă Sf. Vasile cel Mare) ne îndemnau să transpire mâna pe banul nostru până decidem cu cine facem milostenie.
Să nu devenim nici zgârciți, dintr-un exces de cumpătare, dar nici risipitori, lăsându-ne păcăliți, mințiți. Pentru că un leu dat mafiei cerșetorilor înseamnă un leu mai puțin pentru un copil sărman din Vaslui ori Teleorman.
Pomul după roade și omul după fapte. Știm cu toții că există cerșetorie organizată, iar filmul
Filantropica a documentat-o foarte bine. În același timp, există asociații serioase, care-și publică rapoartele de activitate, așa încât poți afla ce roade au. Câteva exemple: Pro Vita (părintele N. Tănase de la Valea Plopului), Glasul Vieții (Iași), Dăruiește Viață, UNICEF, Crucea Roșie și multe altele.
Pe lângă astea mai sunt, bineînțeles, și oameni cu nevoi ori dureri reale care pot apărea chiar și în curtea bisericii (ori în propria familie), dar pe care se cuvine să-i cercetezi un pic, să vorbești cu ei, să observi dacă nevoia lor este reală, ori practică cerșetoria ca profesie. Sunt mulți care au făcut din cerșit principala lor sursă de venit, motiv pentru care aleg să nu muncească, chiar dacă sunt tineri și sănătoși. Nu le facem un bine, nu-i ajutăm dacă-i încurajăm să rămână în această stare neroditoare.
Nici să nu-i judecăm, ci să-i privim mai degrabă cu milă, pentru că unii dintre ei sunt nevolnici, incapabili de a-și orândui viața din pricina unor dependențe – alcool, fumat, droguri, jocuri de noroc ș.a. – și ar avea nevoie de mult ajutor ca să se elibereze de aceste patimi. Însă dacă nu-i putem ajuta să scape de ele, cred că nici să le întreținem nu este bine.
Totuși, trebuie să fim cu băgare de seamă și ca nu cumva, suspectându-i pe toți, să trecem pe lângă vreun om cu o nevoie reală.
Trebuie discernământ, iar pentru a-l dobândi, trebuie rugăciune, ca Duhul să ne deschidă ochii, să nu ne lase nepăsători ori neatenți.