Cred că pot fi utile – și cred că toți participanții la acest forum suntem sau am fost de această părere... până în momentul în care nu le mai găsim utilitatea.
Depinde și de emițător, și de receptor, respectiv dacă accentul cade pe mine, cel care are o idee și vrea să o publice, ori pe nevoia celuilalt, căruia caut să-i răspund, în măsura în care mă luminează și pe mine Dumnezeu
Cred că este bine să discutăm, dar cu băgare de seamă mai întâi la noi înșine, cercetându-ne cugetul, să vedem dacă nu cumva vreo patimă (cum ar fi iubirea de slavă deșartă, părerea de sine ori altă pornire egoistă, egocentristă sau narcisistă) stă la baza dorinței de a ne exprima; iar apoi la interlocutor, respectiv sinceritatea căutării, nedumeririi, întrebării lui.
Cel puțin unele dintre motivele pentru care ortodocșii sunt mai puțin dornici de discuții despre credință le-ai arătat tu însuți mai devreme și eu cred că sunt valabile.
__________________
Știu, vom muri. Dar cîtă splendoare! (Daniel Turcea)
|