PT ELENA:
M-am gandit sa dau cateva citate :
DIN FILOCALIA I:
SFANTUL IOAN CASIAN:”DESPRE CELE 8 GANDURI ALE RAUTATII”
1. DESPRE INFRANAREA PANTECELUI ;
2. DESPRE DUHUL CURVIEI SI AL POFTEI TRUPESTI;
3. DESPRE IUBIREA DE ARGINT ;
4. DESPRE MANIE ;
5. DESPRE INTRISTARE ;
6. DESPRE TRANDAVIE ;
7. DESPRE SLAVA DESARTA ;
8. DESPRE MANDRIE.
1.DESPRE INFRANAREA PANTECELUI ;
Negresit ,nu atat trupul stricacios,cat mai ales inima curata ajunge lacas lui Dumnezeu si Templu al Duhului Sfant.Se cuvine deci ca,in timp ce posteste omul din afara,si cel dinauntru sa se retina de la mancari vatamatoare.El mai ales sa fie daruit curat lui Dumnezeu,pentru a se face vrednic sa-l primeasca in sine pe Hristos ca oaspete,precum ne aminteste sfantul Apostol prin cuvintele:”In omul din launtru sa se salasluiasca Hristos prin credinta in inimile voastre „ (Efeseni,3,16-17).
Prin urmare,sa stim ca de aceea supunem trupul la chinul infranarii,ca sa putem ajunge prin acest post la curatia inimii.Insa,zadarnica ne este truda,daca,suportand-o,neistovit in vederea unui tel,nu-l putem atinge,oricate chinuri ne-am impus.Mai bine ar fi fost sa ne fi infranat de la mancari oprite sufletului,decat sa fi postit cu trupul de la alimente naturale,dar mai putin vatamatoare.Numai atunci darul postului devine o ofranda placuta lui Dumnezeu,cand el s-a desavarsit prin roadele dragostei.
Monahul care doreste sa ajunga la cunoasterea Scripturilor,nu trebuie niciodata sa-si dea osteneala sa citeasca lucrarile comentatorilor,ci sa-si indrepte mai degraba,toata sarguinta mintii si incordarea inimii spre curatirea de pangaririle trupesti.Dupa alungarea acestora,indata ochii mintii indepartand valul patimilor,patrund in chip firesc tainele Scripturilor,din moment ce Duhul Sfant ni le-a descoperit nu pentru a ramane nepatrunse sau ascunse.Devin insa ascunse din vina noastra,cand,sub valul pacatelor,ni s-au intunecat ochii mintii.
O data ce acestia si-au redobandit limpezimea fireasca,citirea Sfintelor Scripturi este indestulatoare numai ea la contemplarea adevaratei stiinte,fara sa mai fie nevoie de invataturile comentatorilor,asa cum si acesti ochi trupesti nu simt trebuinta nici unei invataturi pentru a vedea daca nu sunt impiedicati de vreo inflamatie,sau de intunericul orbirii.De aceea,s-au si ivit atatea rataciri:cei mai multi,fara a se ingriji cat de putin de neprihanirea mintii,se reped sa explice Scripturile si pe masura ingrosarii sau a necuratiei inimii au simtit ei lucrurile ca fiind opuse si potrivnice,fie credintei,fie intre ele ,dar n-au putut ajunge la lumina adevarului”
Pentru a dobandi si a ramane stapan pe o desavarsita neprihanire a trupului,nu-i de ajuns numai postul in sine,de nu-i va fi luat-o inainte cainta inimii,o staruitoare ruga impotriva duhului celui mai necurat,si o continua cugetare adancita asupra Scripturilor.La acestea trebuie adaugate stiinta spirituala si chiar osteneala si lucrarea mainilor,care opresc si recheama mintea din cutreierul ei nestatornic.Mai intai de toate,insa,trebuie sa punem temelie adevaratei smerenii,fara de care nu se va putea dobandi triumful impotriva vreunui viciu .
Este cunoscuta aceasta aspra sentinta a Sfantului Vasile:”Eu nu cunosc femeia si totusi nu sunt virgin”.Atat de bine si-a dat seama ca nestricaciunea trupului nu consta numai in indepartarea de femeie,ci mai ales in curatia inimii,care pastreaza cu adevarat fara stricaciune sfintenia neintrerupta a trupului fie prin frica de Dumnezeu,fie prin dragostea de castitate.
Apoi fara incetare trebuie sa coboram la o adanca umilinta a inimii si la rabdare si sa ne ferim din rasputeri,zi de zi,de manie si de celelalte patimi.Caci,unde prinde radacini furia otravita,acolo trebuie sa-si faca loc si flacara poftei desfranate.
Chiar intepaturile maniei ,nu ne dam seama ca ne-au fost daruite cu un scop foarte sanatos,ca,indignandu-ne impotriva viciilor si ratacirilor noastre,sa ne lasam stapaniti mai degraba de virtuti si ravne duhovnicesti,aratand lui Dumnezeu toata dragostea ,iar fratilor ingaduinta (Maniati-va dar nu gresiti).
Stim cat de folositoare ne este chiar tristetea,care odata modificata intr-o simtire potrivnica,este numarata printre celelalte pacate.Intr-adevar,intristarea cea dupa frica de Dumnezeu este foarte trebuitoare,si foarte pierzatoare cea dupa lume,dupa cum spune Apostolul:
„Caci intristarea cea dupa Dumnezeu aduce pocainta spre mantuire,iar intristarea lumii aduce moartea „ (II Corinteni,7,10).Deci daca am spus ca aceste imboldiri ne-au fost altoite in suflet de catre Creator,nu va fi raspunzator El ca,folosindu-ne rau de ele,am preferat sa le intoarcem spre vatamatoare slujiri,si tinem sa ne intristam pentru profituri sterpe si lumesti,nu pentru cainta mantuitoare ,sau pentru alungarea viciilor,ori ne maniem fara folos,nu impotriva noastra,ci,contrar poruncii lui Dumnezeu,impotriva fratilor nostri.”Eu insa va spun voua:Ca oricine se manie pe fratele sau vrednic va fi de osanda” (Matei,5.22).
DIN FILOCALIA 5:
„INVATATURILE DUHOVNICESTI ALE SFANTULUI PETRU DAMASCHIN”:
„NU ESTE CONTRAZICERE IN DUMNEZEIESTILE SCRIPTURI”:
„Nu se afla contraziceri in dumnezeiestile Scripturi,si de aceea tot cuvantul Scripturii este fara de prihana.Iar daca ceva ni se pare altfel,aceasta se datoreste nestiintei noastre,si nu trebuie ca cineva sa ocarasca Scripturile,ci sa le pazeasca cu toata puterea,precum sunt si nu precum vrea el.”
„Acela este om de stiinta ,care lasa cuvintele Scripturii neschimbate si descopera prin intelepciunea Duhului-avand smerita cugetare-,tainele cele ascunse,marturisite de dumnezeiestile Scripturi.”
„SMERENIA ESTE PRICINA TUTUROR BUNATATILOR CE SUNT SI VOR FI”
„Tot ce este in afara de trebuinta neaparata,adica tot ce nu ajuta la mantuirea sufletului,sau la viata trupului,i se face piedica celui ce vrea sa se mantuiasca.Fiindca nu mancarurile,ci lacomia pantecului este rea;nu banii,ci impatimirea;nu grairea,ci grairea in desert;nu cele dulci ale lumii,ci neinfranarea;nu dragostea catre ai tai,ci lenevirea de la cele bine placute lui Dumnezeu,ce se naste de aici;nu hainele trebuitoare pentru acoperire si ferire de frig sau de arsita,ci cele de prisos si de mult pret;nu casele pentru a te apara cu ai tai de fiare si de oameni rai,ci cele cu doua sau trei caturi mari si mult costisitoare;nu a avea un lucru,ci a nu-l avea spre trebuinta neaparata;nu a avea priteni,ci a avea pe cei ce nu sunt spre folosul sufletului;nu femeia este un rau,ci curvia;nu bogatia,ci iubirea de argint;nu vinul,ci betia;nu mania fireasca data spre osandirea pacatului,ci intrebuintarea ei impotriva semenilor nostri;nu a stapani e rau,ci a fi iubitor de stapanire;nu slava,ci iubirea de slava si slava desarta;nu a avea virtute este rau ci a-ti inchipui ca o ai;nu cunostinta,ci parerea ca ai cunostinta,si ceea ce este mai rau decat aceasta,necunoasterea nestiintei tale;nu lumea este rea ,ci patimile omului;nu firea,ci cele contrare firii;nu unirea in cuget,ci unirea pentru a face rau si nu pentru mantuirea sufletului;nu madularele trupului,ci reaua lor folosire.”
„Ma minunez de intelepciunea Facatorului de bine,pentru ca pe cele care pot sa mantuiasca sufletul le-a facut mai usor de dobandit decat celelalte lucruri.Iar cele ce-i aduc omului pieire mai greu de dobandit.Astfel,saracia mantuieste mai multe suflete,iar bogatia se face piedica celor multi (I TIMOTEI,CAP 6:” Pentru ca noi n-am adus nimic in lume, tot asa cum nici nu putem sa scoatem ceva din ea afara; Ci, avand hrana si imbracaminte cu acestea vom fi indestulati. Cei ce vor sa se imbogateasca, dimpotriva, cad in ispita si in cursa si in multe pofte nebunesti si vatamatoare, ca unele care cufunda pe oameni in ruina si in pierzare. Ca iubirea de argint este radacina tuturor relelor si cei ce au poftit-o cu infocare au ratacit de la credinta, si s-au strapuns cu multe dureri. Dar tu, o, omule al lui Dumnezeu, fugi de acestea si urmeaza dreptatea, evlavia, credinta, dragostea, rabdarea, blandetea. „);si saracia o poate afla oricine,cealalta insa nu ne este la indemana.Pe urma ocara,smerenia,rabdarea ,ascultarea,supunerea,infranarea,postul,priveghere a,taierea voii proprii,neputinta trupeasca,multumirea pentru toate acestea,ispitele,pagubirile, lipsa celor trebuincioase,lipsa celor dulci,golatatea,indelunga rabdare,si simplu,toate lucrurile care se fac pentru Dumnezeu,sunt fara piedica si nimeni nu se lupta pentru ele,ci mai degraba le lasa celor ce le aleg sa le aiba,fie ca vin asupra-le cu voia sau fara voia lor.Iar cele ce duc spre pieire sunt greu de aflat,ca bogatia,slava,fala,semetia,stapanirea,puterea,nein franarea,multa mancare,somnul mult,implinirea voii proprii,sanatatea si taria trupului,viata fara necazuri,castigurile,implinirea tuturor poftelor dupa cele placute,hainele si acoperamintele multe si de mare pret si cele asemenea,pentru care e mare lupta si anevoie se afla si trecator le e folosul si mult e necazul si putina bucuria”
Ce zici,sa continui ?
|