[Seraphim7]

Sursa - Primordialul

Totuși vreau sa ofer și variantele brute,scrise de mine "la mâna" fiindcă variantele stilizate,nu mă reprezintă, deși desigur voi încerca dacă ajung sa termin romanul și eventual să-l public la o varianta de compromis...

Versiunea raw….(1)

Z era ascuns între doi fagi, ușor apropiați unul de celălalt, simțea fruzele ude cum se scurgeau pe ceafă, dându-i un fior tremurat.Alegea totuși să rămână acolo nu neapărat din propria inițiativă,ci mai degrabă forțat de înlemnirea subită și fascinația mută în fața acelui eveniment.

Nu trecu multă vreme,el oricum nu mai avea noțiunea timpului,și ceva îl scapă sau mai degrabă îl elibera din acea stare catatonică.

Totul reveni la normal, simțea iar vântul cum ii usca ceafă de stropii de apă,auzea din nou foșnetul frunzelor,mirosul verde al păduri și ieși dintre acei doi fagi.

In fața un câine, probabil aparținea cuiva din apropiere sau era al uneia persoane care era prin trecere.

Câinele încă nu l-a observat,iar Z a înlemnit din nou,avea totuși o bâtă,care era mai degrabă o creangă uscata,iar în rucsac câteva ciuperci culese ulterior.

Câinele mirosea ceva,sau mai degrabă adulmeca,și imediat îi fusese distrasă atenția de un zgomot așa că plecă lătrând in fața, cumva ieșind din pădure.

Z analiza situația,își verifică telefonul, niciun apel sau mesaj,ora 15:21 , baterie rămasă în jur de 68%,semnal aproape full.

Se așeză jos,statu o perioada așa în liniște și contemplare, mintea se ducea înspre analiza evenimentelor ulterioare,însă el privi în gol într-o contemplare meditativă,doar pentru a se stabiliza și liniști.

Coborî după vreo 5 minute,mai adunat și stabilizat, bunicul său era la fântâna, scotea o găleată de apă.
“Ți-a fi sete?”
“Da, lasă că o duc eu!”

In casă ardea focul în soba,era pus ceaunul direct in flacără, aproapele fierbea,iar dincolo într-o o oală sfârâia niște slănină.

“Ai găsit ceva?”
“Așa de o mâncare avem”

Z curată ciupercile, le spăla, taie și aruncă în oală peste jumări,bunicul său aruncă mălaiul peste apa ce fierbea in ceaun.

“Ouă mai avem?”
“Mai sunt vreo câteva,uită-te în cufăr,să vezi.”

Mai erau 3 oua…

“Adu și brânza dacă tot ești acolo”

Găsi și o pungă cu brânză lângă oua,o desfăcu și gustă.

“Asta îi de ăia iute “

Sparse ouăle și le bătuse bine într-un bol, până făcuseră spumă,bunicul său amestecă în oală cu ciuperci și jumări.

“Le mai lăsăm în pic, că încă nu-și gata “

Z,se duse la geam lângă găleata cu apă,lua o cană și o sorbi toată.Ceasul din perete arăta ora 17 fără vreo câteva minute.Bunicil lui Z,se ridică de pe scaun,și dădu drumul la radio,pe postul radio România actualități, apoi se îndreaptă spre ceaun.Mamaliga fierbea,lua capacul de pe oala cu ciuperci,și acestea sfârâiau.

“No poți pune și ouăle amu”

Z, turna ouăle peste jumări și ciuperci,in timp ce bunicul amesteca în mămăligă.

“Tic tic tic…A fost ora 17:00..”

…..

Am ieșit din cămin singur, era undeva in jur de ora 8,nu mă grăbeam fiindcă până la ora 9 ajungeam chiar și pe jos,era luna iunie, răcoarea și lăsarea serii îmi redadeau energie pierdută în timpului zilei unde căldură și soarele mă afectau inclusiv dacă eram in interior.

Mai aveam in jur de 75 de lei,aveam pofta de o shaorma,mai aveam vreo 2 țigări în pachetul de Dunhill negru.

Era sâmbătă seara,colegii mei erau plecați acasă toți,iar unul dormea noaptea asta la prietena lui.Nu sunsem pe nimeni, fiindcă voiam să fiu lupul singuratic noaptea asta.

Aveam așa o stare meditativă,dat fiind faptul că toată ziua stătusem singur și intrasem așa în niște contemplații mai profunde.

Intru in non-stopul de lângă cămin,și cer un pachet de Dunhill negru și o brichetă fiindcă le pierdeam mereu.

Apoi o iau la pas spre local,J era localul meu preferat și nu mă simțeam bine nicăieri altundeva.

Mă opresc pentru puțin timp într-un parc din apropiere înainte să merg mai departe,îmi aprind o țigară și mă așez pe o bancă.

Îmi fuge mintea imediat spre acel eveniment din pădure, și după cum acel “Tic tic tic, a fost ora17:00” a devenit un catalizator pentru mine.

Gustul acelor ciuperci cu mămăligă cinate cu bunicul in casa de lângă pădure,îmi trezea o nostalgie puternică,dar și în chiorăit in stomac.

Țigara nu prea mergea fără o bere rece și pe stomacul gol,dar fiind sâmbătă și nemergând acasă să realimentez, mă ținea în așteptarea colegilor care veneau mâine cu mâncare de acasă.

Am rămas totuși cu aproape 60 de lei, intrarea în J mă costa 5 lei și putea bea 2 ore gratis,iar shaorma o voi lua când ies fiindcă atunci mă va “rupe” foamea,asta daca nu cumva voi cheltui suplimentar pe țigări și bere.

Mă ridic de pe bancă,trag încă un fum prelungit din țigară,și o arunc oarecum dezgustat, însă verific pachetul să mă asigur că mai am încă una.Era acolo,deci un pachet și o țigară,mai aveam.Ma uit la telefon,8:17,deci la pas până spre J,unde desigur că fi coadă la intrare mai ales că în weekend este aglomerat.Insa tocmai această înghesuială cu necunoscuți îmi placea.Fiindca atunci când mergeam cu cunoscuți trebuia să renunț la individualitate,nu mai erau eu,eram noi și trebuia să ne comportam ca in grup, ceea ce ce eu niciodată n-am preferat.Acum eram doar eu ,scanam terenul,scanam conștiința,idei , persoane, stări, amintiri,totul într-o simfonie personală pe care doar eu o ascultam și nu mă interesa să o împart cu nimeni.Desi mă bucuram de luciditate,nu mergeam în J pentru asta,ci tocmai pentru a mă pierde,acolo lăsăm afară totul,iar când intrăm deja schimbam starea instant.Dupa ce pășeam acel prag intram într-un sanctuar al libertății absolute, alaturi de oameni care nu mai îmi păreau străini,eram ca într-un refugiu temporar unde puteam sa fiu eu însumi însă împreună cu alții,unde eram deschis,eram liber și nu îmi era frică să las garda jos.

Cu cât mai apropiam de J cu atât maream pasul,ca un addict care se grăbește către doză,ca un soldat care se întoarce de pe front,ca un animal însetat înspre fântâna,ca un credincios spre biserica…

Ajungem destul de devreme,era în jur de ora 8:45,mai erau câteva persoane,care erau clienți fideli ai localului.Practic niciodată înainte nu ne salutam sau vorbeam.Era mai degrabă un limbaj non-verbal între noi, membrii ai aceluiași “club” care știu că energie și vibe -ul J SE simte sau nu se simte.

Îi simțeai mereu pe intruși, curioși sau potențiali noi membri care vin pentru prima dată.Un exemplu a fost un fost “manelist”,”bombardier”,care s-a convertit și transformat radical frecventând J,la invitațiile noastre.

Îmi mai aprind ultima țigară de pachet, pipăind totuși pachetul neînceput,ca sa fiu sigur că încă este acolo.Practic fără țigări era exclus sa intri.Mai sunt 10 minute, semaforul de la intrarea încă inidica roșu.Mai apar câteva fețe cunoscute,dar și oameni noi.Ajunsesem să cunosc imediat lumea de acolo,deși așa cum am spus eu fiind în starea naturală introvertit,nu prea comunicam prea multe cu nimeni, decât după ce ii cunoșteam in starea mea extrovertita,care se declanșa in acel beci, subsolul întunecat langa o bere,și un rock in fundal.

Terminat țigară, fiindcă garderoba de deschide, însă fiind vară,nu prea era de să-ți lași acolo,eu am intrat așa , când a apărut verde la semafor deja aveam fluturi in stomac,nu mai venisem de vreo săptămână singur, fiindcă ieșisem in alta părți cu colegii sau deloc.

Acum eram singur,în elementul meu.Intri printre primii, mirosul de clor, beci,și bere rece mă pătrunde instant,merg direct la bar, pentru intrarea de 5 lei, puteai sa bei cate pahare de bere voiai timp de două ore de la 21 la 23.

Îmi iau repede paharul umplut cu Ursus și îmi aleg un scaun și o masa.Ersu mese înalte mici și rotunde din lemn, deasemenea și scaunele.

Dau pe gât imediat prin halba și mai stau puțin să se adune lumea,că imediat să merg pentru refill.

Revin cu a doua halba,pe care o savurez mai încet.Imediat simt cum presiunea scade, rigiditatea de asemenea,sunt mai deschis,mai relaxat, muzica sună altfel.Desfac celălalt pachet de Dunhill,scot țigara,o miros,o privesc,ii o aprind,trag un fum prelungit,sorb o înghițitură lunga de bere…

Și privesc în jur,deja privirea îmi devine mai concentrată,fac o scanare integrală a locului, nu-mi feresc privirea când întâlnesc alte priviri.

Lumea se aduna, localul este imediat aproape plin,mesele și scaunele devin imediat ocupate.Eu mai aveam un scaun liber.

Mai aveam o înghițitură de bere,când apare o persoana care pur și simplu îi atrage atenția instant.

Deși în ieșirile mele,de obicei după ce sunt destul de amețit, intru în vorbă cu fete, fără prea mare analiza,și desigur de acolo decurge în dans, săruturi și chiar deplasări la ea sau la mine, chiar și eventual ieșiri după, însă mai rar.

Totuși acesta fata o știm de câțiva ani, întrucât și ea frecventa des, însă niciodată nu ne-am abordat, deși ne privesc deseori extrem de intens, însă ajungeam fiecare în brațele altora.

O văd ca intra,si așteaptă la bar,eu instant mă ridic de pe scaun și mă așez în spatele ei.Era destul de înaltă, aproape cat mine, blondă, ochii albaștri, siluetă viespe, însă fără forme “rubensiene” ci mai degrabă un corp cilindric.

Însă pentru mine aceste detalii de ordin fizic nu erau neapărat relevante, deși în general preferam minione, totuși ea îmi crea o atracție magnetica însă chiar și sub influența alcoolului,nu eram destul de deschis pentru a o aborda sau răspunde eventualelor semnale din partea ei,de accept.

Își ia berea și pleacă, însă ne întâlnim privirile,ea zâmbește scurt,eu suspin,și ofer paharul gol, pentru refill.