[Seraphim7]

Versiunea raw…(4)

Trecuseră vreo 2 ani și jumătate de la evenimentul “A murit”,Z era deja la liceu,mama lui recăsătorită,și sora lui în bebe de doi ani jumătate.

Viața parcă se mai stabilizase,cu excepția unei noi traume la care fusese Z nevoit să asiste și anume căsătoria mamei lui cu un nou bărbat,abia după doi ani de la moartea tatălui său.

Bunicii mei au acceptat acest noi bărbat, întrucât acum locuia în casă noastră, adică acolo unde fusese tatăl meu.

Practic presiunea asupra mea de a deveni noul cap prematur al familiei fusese preluată de acest nou bărbat.

Însă eu până să intervină aceasta nouă persoane in familia noastră,timp de doi ani, intrasem într-o nouă sferă existențială,din care cu greu aveam să ies.

Imediat după moartea tatălui meu, primul refugiu pentru mine a devenit Misticismul,în special cel creștin ortodox.

Și am intrat în acest radicalism total!

Eu deja la 16 ani trăim în universul marilor misticii ortodocși, refuzând categoric orice altceva din această lume.

Luptam acerb împotriva corpului meu care abia se dezvolta sub presiunea uriașă a traumelor și reformelor pe care i le impuneam.

Desigur dacă inițial familia a văzut cu ochii buni înclinația mea spre biserică, credință, faptul că nu frecventam cercurilor “răilor”, imediat au devenit suspicioși că merg prea mult într-o direcție prea extremă.

Deja ortodoxia tradițională nu mai răspundea cerințelor mele, preotul meu mă potolească din pornirile mistice și ascetice,familia părea chiar îngrijorată,dar absorbită de viața de zi cu zi in care a intrat.

Mama deja și-a refăcut viața și părea că a depășit pierderea soțului, bunicii deja s-au alipit de ceilalți copii ai lor,sora mea încă era bebeluș,deci nu știa încă despre ce-i vorba.

Eu însă, aveam un singur gând, să urmez aceasta cale ascetică și mistică.

Așa că am frecventat mănăstiri ortodoxe din apropiere,unde am găsit mai multe răspunsuri la întrebările mele.

Desigur aceste porniri ale mele erau deseori întrerupte de pornirile adolescentine,de fete de care mă îndrăgosteam și o sexualitate sălbatică care fierbea in mine.

Deasemenea latură mea sceptica, critica, rațională, curiozitate mea imensă…

Toate se ciocneau in mine…

Însă luptam cu fervoare împotriva lor,și dorința ascetică și mistică amestecate de lipsa unui alt reper m-au făcut să iau o decizie radicală.

Într-o seară de mai, citind viața unui sfânt grec, parcă Iacov Tsalikis, având totuși pregătit terenul de ceva timp,am luat decizia.

Străbunica mea stătea cu sora mea,era sâmbătă seara și eram doar eu și străbunica cu sora mea acasă.

Mama mea plecase la o nuntă cu noul sot in alta localitate,iar bunicii erau la munca câmpului.

Atunci când decizia s-a format în mintea mea,am mers in camera mea,am împachetat niște haine într-un rucsac și am desfăcut vioara de plastic unde avea adunate mai multe monede, majoritatea de 50 de bani, plus ceva bancnote de 1 și 5 lei.

În total cred că aveam vreo 30-35 lei.

Rupt după o foaie de hârtie,iau în pix și scriu un bilet.

“Draga mama, sora, bunicii,rude etc…. Hristos este singurul tel al vieții mele.. Chemarea a fost prea puternică…”

Plus ce am mai scris pe acolo,las foaia pe masă,mai iau încă ceva cărți,nu cred că am luat vreun telefon mobil cu mine,dar fiind faptul ca in acea perioada eram extrem de “purist “.

Și cu rucsacul in spate,poste ceva mâncare și o sticlă cu apă,am mers către străbunica și i-am spus că merg până la mătușa, să-i duc ceva.

Ea, stătea cu sora mea,și o legăna sa adoarmă.

Ies din curte și hotărât pășesc spre gară.

Eram “programat” și nimic nu avea cum să mă oprească.

Măresc pasul, evit privirile vecinilor, salut scurt eventuali prieteni pe care îi întâlnesc,și ce să vezi, mă întâlnesc fix cu bunicii care veneau de la câmp.

“Da unde te duci Z?”
“Uite mă duc până la mătușa A, să-i duc ceva”
“No bine, numa să nu stai mult”
“Vin imediat,nu stau”

Și am țâșnit instant schimbând traseul, luând -o peste un pod,care dădea spre stradă mătușii, însă și acest drum ducea tot înspre gara.

Când ajung prin fața casei mătușii iarăși accelerez,ca nu cumva sa fie prin curte și să mă zărească.

După ce ies de pe acea stradă mă întâlnesc cu calea ferată și inloc sa continui drumul pe sosea, merg pe lângă calea ferată.

Ajuns în gara fără alte evenimente, stau puțin pe o bancă să-mi trag suflul,și să recalculez următoarele mișcări.

Știam ora la care trebuie să ajungă trenul,mai era cel puțin o oră,trebuia să merg să-mi iau bilet,aveam gratuitate deci nu trebuia să plătesc biletul.

Însă nu puteam sta mult în acea zona de frica sa nu fiu deconspirat,mai ales că probabil bunica a luat de legătura cu mătușa și au aflat probabil că nu am ajuns la ea.

Desigur asta nu ridica imediat întrebări,fiind sâmbătă seara, putem fi dus la altcineva sau pur și simplu rămas cu niste prieteni.

Însă nu voiam să risc nimic,să fiu văzut în gara cu intenția de a pleca undeva.

O iau din loc,și merg in continuare pe linia de cale ferată spre următoarea localitate,în ideea că voi lua trenul de acolo și inclusiv bilet.

Cu cât mai îndepărtăm de localitatea mea,și vedem oameni pe care nu-i cunoșteam cu atât eram mai relaxat, liniștit și eliberat.

Practic nu destinația in sine mai conta pentru mine și acest nou sentiment eliberate,de persoane care evadează dintr-un loc, dintr-o lume veche spre ceva nou,de unde o va putea lua de la capăt.