[Seraphim7]

V 8


Coborî din tren și văzuse scris mare pe gara Râmnicu Vâlcea…

Deja visul erau aproape împlinit, instinctiv merse direct către primul polițist pe care îl văzuse din două motive.

Unul ar fi să ceară informații, fiindcă era înclinat mereu să se încreadă in general in surse “oficiale” și al doilea motiv voia să verifice dacă nu cumva este inclusiv poliția pe urmele lui.

Polițistul îl privi scurt și îl îndemnă spre autogară de unde putea să ia un autobuz spre destinația lui.

Polițistul mânca un hamburger ,și văzu în spatele acestuia un magazin și un fast-food.

Foamea îl cam lovea pe Z,și cam uitase de acest aspect până acum ce îl lovea mirosul de carne prăjită.

Avea 100 de lei primită pe peronul gării de Nord,și foame învinsese, își lua un Coca Cola și un hamburger.

Îmbucă cu pofta din acel hamburger și dădu pe gât jumatea din sticla rece de cola la 0,5.

Și pași cu încredere și mai energizant pe acel pod, către autogara care nu era foarte departe.

Era undeva pe la ora 9 și ceva.Ajuns în autogara dădu repede in tur să vadă ce autobuze sunt și ce scrie pe ele.

Întrebă câteva persoane in legătură cu ce autobuz ar trebui să ia spre destinația lui.

Până la urmă alfă că doar la 13:30 va pleca în autobuz în acea direcție.

Eh, până la urmă va aștepta,se pusese pe o bancă și răsfoi prin cărțile pe care le avea.

Însă deja cărțile nu reușeau să-l scoată din realitatea în care era,deja el acum practic trăia ceva mult mai intens decât ce era în ele.

Așteptarea îl pusese pe gânduri,avea momente când se rupea de metaviziunea lui și se trezea într-o realitate unde era un simplu copil fugit de acasă.

Nu mai vedea “visul” cu vedea doar oameni,un oraș necunoscut, și pe sine însuși cu un ghiozdan în spate mergând spre nicăieri.

Însă se ținea tare,era aproape ora 12,mai bău din acel cola rămas pe fundul sticlei, parcă acel hamburger nu-i potolise de tot foamea.

“Trebuie sa fiu tare”

Își zicea el,și se forță să intre iar în starea de “ascet” de luptător.

“Am ajuns până aici, merg până la capăt”

Ajunsese și autobuzul pe care scria destinația lui, oamenii începeau să urce.

Mersese și Z spre el,se uită din nou pe ce scria acolo , urcă plăti, întrebă și șoferul ca sa fie sigur,aceata îi confirmă, însă îi atrase atenția că autobuzul merge doar până în acea localitate, însă de acolo și până la destinația lui Z mai erau aproximativ vreo 6 km.

Z aflase acest aspect și de la alte persoane pe care le întrebase.

Totuși plăti biletul, urcă în autobuz și se așezase încrezător.

Era ora 13:25 in câteva minute vor pleca, probabil în mai puțin de o ora vor ajunge și până seara va avea timp sa ajungă pe jos la destinație.

Autobuzul plecă, ieși din Râmnicu Vâlcea,și o lua la un momentdat le un drum care tot urca, erau niște peisaje minunate.Toate grijile dispăruseră pentru Z,se simțea din ce in ce mai aproape.

Însă timpul zbură și Z,vede că toată lumea coboară, șoferul îl anunță și pe Zi, că el se va întoarce înapoi și că aici este capăt de drum unde va trebui să coboare și el.

Z coborî, autobuzul plecă și oamenii s-au împrăștiat fiecare spre casele lor.

Acum era singur,drumul era înclinat, câteva case și încet începu să pășeasca.

Mai trecea câte o mașină, însă niciuna nu a oprit,dar nici Z nu făcea semn in acest scop.

Voia să parcurgă pe jos tot drumul,care devenea din ce in ce mai pitoresc.

Frasini de o parte și de alta a drumului,un pârâu ce curgea la vale,ici colo câte o casa și în câine ce lătra prietenos.

Cate un om,pe care Z îl saluta,și mai o mașină urca sau cobora.

Nu-l mai interesa acum nimic pe Z,nici de unde a plecat,nici unde merge,era pe drumul,iar drumul era magnific.

In sfârșit vede o biserică, merge spre ea și vede o femeie ieșind din biserica și în urma ei un preot.

Devine confuz, însă totuși se îndreaptă spre biserica și se întâlnește cu o persoană pe care o întrebă ceva.Persoana îl lămurește,iar Z se întoarce înapoi la drum și își continuă urcarea, mult mai relaxat.

Nu mai era mult, știa acum exact cat mai are.

Și nu după mult timp vede,o tablă mare, albastră pe care scrie ceva,și atunci știe că după ce depășește acea tablă,mare parte din problemele lui se vor rezolva.

Nici mama,nici bunica,nici verișoara nu îl vor mai putea atinge.

Acum pășise într-un loc unde cel puțin din acest punct de vedere era securizat.

Sanctuarul apăru în fața lui Z,acea fortăreață spre care pornise era acum in fața ochilor săi și mai avea câțiva pași până când era dincolo de zidurile ei.

Acest tip de construcție Z nu îl mai văzuse niciodată în realitate,ci doar in documentarele de pe Trinitas.

Intrase imediat în fortăreața și în mijlocul ei direct biserica.Nu statu mult pe gânduri și pășise in biserica.

Instant îl lovise pictura,care era iarăși totul diferită de cea văzuse până atunci, aici era clar mâna de profesionist, ceea ce ce avea să afle mult mai târziu când va studia și arta.

Ieșise din biserica,și mersese direct la primul călugăr, spunându-i ce are de gând.

“As vrea să intru în mănăstire,as putea vorbi cu Părintele Stareț?”