[CristianR]

Dacă la începutul topicului de față m-am bucurat, sperând că ți-ai regăsit drumul lăuntric spre Acasă și că te vei strădui mai serios să mergi pe el, acum mă întristez, văzând că n-a fost vorba despre o schimbare profundă.

Dacă ar fi fost așa, ai fi dorit să revii în Trupul lui Hristos care este Biserica, iar primul lucru important ar fi fost să-ți alegi un duhovnic, să faci o spovedanie serioasă și să-i ceri sfat plus un canon care să te țină viu și organ lucrător al acestui Trup.

Este bine că-ți place lupta cu răul, în esență orice creștin fiind un luptător. Dar dacă ții să te lupți singur cu un dușman mult mai puternic decât tine, ești ca un ostaș novice, care din mândrie ține să iasă din rând, aruncându-se acolo unde-i lupta cea mai grea, crezându-se superior tovarășilor lui de arme, ba chiar și căpeteniilor. În felul ăsta mergi la moarte sigură, vrăjmașul va râde de tine; te va lega din nou cu ițele lui viclene; poate te va face din nou ostaș al lui, chiar fără să-ți dai seama.

Ai să spui că nu te bazezi pe propriile tale forțe, ci pe ajutorul lui Dumnezeu. Și El cu siguranță vrea să te ajute și să te scoată din foc. Dar calea pe care ar putea face asta, respectiv calea harului, este smerenia și ascultarea manifestate în Biserică, acolo unde este abundență de har.

Numai pocăindu-te, renunțând la voia ta cât mai mult, făcând în inima ta loc lui Dumnezeu, vei dobândi puterea de a sta neclintit în fața vrăjmașului care te ispitește în diverse moduri; și, mai ales, Îl vei cunoaște pe Hristos în această putere, în harul care vei constata că este cu totul altceva decât ceea ce ești și poți tu însuți.

Renunță la tine și fă ascultare, frate Serafim!