Citat:
În prealabil postat de iustin_dumitru
Asa ziceam si eu inainte de spovedanie , "ce pacate?" Eu nu imi vad nici un pacat.
Nu e inselare mai mare ca asta.
Fiecare moment ma simt pacatos: cand imi zboara gandul ,cand nu ma rog, cand ma ocup mai mult decat ar trebui cu serviciul, cand stau rece cand altii ar avea nevoie de mine , cand distrug viata altora prin inconstienta, cand curvesc cu gandul, cand ma cred mai destept ca altii , cand mint, cand ma gandesc la ale mele la Biserica in loc sa fiu atent la slujba , cand bat apropouri, cand sunt invidios.
Pana maine as avea ce scrie.
Fericit esti daca nu ai astfel de pacate.
Dar apoi cand vine momentul pocaintei le uit pe toate si zic: "Am fost destul de bun luna asta ,nu am avut asa mari pacate."
|
Ma rog.
Eu sunt așa de indiferent de lumea din jur și de faptul ca orice aș face nu pot schimba nimic cu o iotă ca mi se rupe firul gândurilor și nu percep nici o poftă, nu mă fură sau distrage mai nimic.
Ieri de exemplu, fugea o femeie dezbrăcată de un drum provincial, goală pușcă, și am întrebat o/ strigat la ea dacă are nevoie de ajutor și a urlat ceva animalic, urmată de o înjurătură să o las în pace…gest care m a lăsat rece, ea fugind, cotind-o pe câmp. Am verificat mai târziu dar văd ca nu s a transformat intr o știre pe cnalTV dar nu era.
Deci nu acțiunile, la tine, tot ce ți trece prin minte sau îți fură atenția tu le consideri păcate, ispite? Hmm, ciudat. Poate de aia spun sfinții părinți ca există păcate mici și păcate mari.
De câte ori vin nori negrii către mine, și asta știu de mic copil, ce fac este să îi privesc, și să i las să meargă mai departe, fără să “ mă agațe “