[Seraphim7]

O altă problema și neconcordanță cu care m-am “luptat” de-a lungul timpului în privința Creștinismului,și desigur am experimentat așa ceva este tocmai acest acces la Dumnezeu.

În Biserica Tradițională Ortodoxă/Catolică accesul la Dumnezeu se face de obicei prin intermediul Sacramentelor/Tainelor și prin ascetism, practici fizice/trupești care duc la sfințenie, și implicit acces la dumnezeire.

Deci cumva,accesul la Dumnezeu este mai degrabă raportat la cat de mult efort faci tu , cât de mult participi la Tainele Bisericii și implicit Slujbele Bisericii.

Încă de la vârsta de 15 ani când am prins gustul acestei metode ortodoxe,am inceput acesta Luptă împotriva firii umane și angrenarea in Slujbele și Tainele Bisericii Ortodoxe.

Nu as putea spune că atunci L-am descoperit pe Hristos,dar atunci am descoperit Ortodoxia.

Un Univers extrem de vast, mult mai extins decât ce avea să fie mai târziu contactul cu gândirea neoprotestanta,sau chiar cu Catolicismul care operează Global într-un mecanism care încă mă fascinează și acum.

Când citeam Biblia înainte de a descoperi Ortodoxia, undeva pe la vârsta de 11-12 ani,aveam o ediție Dumitru Cornilescu 1924.

Am tot fost acuzat că folosesc aceasta ediție când ofer pasaje.

Am mai spus-o și o repet,cu aceasta ediție și traducere am început de mic prima inițiere în studiul Biblic.

Asta mi-a rămas întipărită…

Chiar dacă familia mea fusese greco-catolică înainte de forțarea de către comuniști la trecerea la ortodoxie,atunci erau desigur ortodocși.

Însă bunicul (pe care îl suspectez de origini evreiești),nu frecventa Biserica, însă citea din acea Biblie,și asculta la radio Liturghia in fiecare Duminică sau sărbătoare mare.

Eu eram atras mai degrabă de Vechiul Testament,din Noul Testament îmi plăcea cel mai mult Apocalipsa.

Însă ideea de Dumnezeu,la acea vreme pentru mine,era efectiv cel care le vorbea direct in Vechiul Testament, evreilor.

După ce am descoperit,la 15 ani Ortodoxia prin Părintele Cleopa și părintele Porfirie,ambii sunt canonizați în prezent.

Deși eram ortodox și înainte,și mergeam la biserica, totuși am inceput să văd și înțeleg altfel biserica.

Am lăsat deoparte studiul Biblic,și am trecut pe studiul Sfinților Părinți, Filocalie, Paterice, Sfinți contemporani etc.

Toți erau asceți, călugări, posteau,nu erau căsătoriți,vedeau adevărul doar in ortodoxie, majoritatea trăiau în mănăstiri etc.

Și atunci mi-am mutat întrega ideea de Dumnezeu în acest Univers!

Practic Dumnezeu a întemeiat Biserica pe Pământ,și doar prin intermediul ei operează.

Așa vedeam atunci și probabil așa vede in continuare Biserica Tradițională acest aspect.

Ce mă frapa atunci era că după ce mi-am schimbat “sistemul de operare”,eram întrebat:”Ești pocăit?”,”Te-ai pocăit?” .

Mare lucru nu știam eu atunci de “Pocăiți”, atâta auzeam de la familie că ei “Nu cred în Maica Domnului, nu-și fac cruce,nu au icoane” și că nu consumă alcool și nu merg in baruri,și ca unii nu au nici televizor în casă.

Deasemenea bunica îmi spunea că i-a spus un vecin pocăit că pe Dumnezeu îl vezi numai când mori, că viu nu poți, așa de puternic este El.

Cam atâta știam eu de Pocăiți,dar după ce am trecut la Ortodoxia seriasă,aveam să aflu că sunt sectari,eretici, înafara lui Dumnezeu…

Deci practic aflasem că sunt ceva extrem de rău.

Și când auzeam că cineva mă confundă cu ei, mă simțeam extrem de ofensat.

Aveam o colegă adventistă de ziua a 7-a in liceu, ambii eram extrem de “pușcati” și dezbăteam non-stop încât colegii au zis că e clar că ne căsătorim.


Însă eu am preferat atunci ascetismul și după direct depravarea.

Mda,era spectacol pentru colegi,atunci am făcut și primul “exorcism” pe o altă colegă mai “lumească”.

Problema era că eu nu eram,ca și acum nici cu unii nici cu alții.

Însă afinitatea spre femei “pocăite” și chiar prieteni din acea zona s-a menținut mereu chiar și când eram satanist.

Chiar dacă cea mai lungă relație stabilă am avut-o cu o femeie romano-catolică.

Deci cumva gândirea mea s-a format din experiențe reale în privința acestei oscilații din cadrul Creștinismului.

Fiindcă am gustat direct și indirect din fiecare parte a lui.

Deși nu vedeam acel tip de sfințenie tipic ortodoxă la Pocăiți, vedeam altceva.

Un comportament diferit,un mod de viață diferit,o înfățișare diferită,mai ales la femei.

Și cel mai relevant pentru mine,interes pentru Dumnezeu și pentru discuții despre asta,mai ales biblice.

Ce nu-mi plăcea nici la unii nici la alții, faptul că se înțepau reciproc, adică ortodocșii cu Pocăiți și asta nu o înțelegeam.

Adică chiar de atunci aveam o înclinație ecumenică.

Însă într-adevăr existau argumente,și cel mai mare șoc pentru mine a fost,nu botezul adult,nu eliminarea icoanelor moaștelor,crucii etc.

Poate puțin eram contrariat că deși eram botezat, botezul meu nu era valabil.

Ăstea nu mă mirau fiindcă eram familiarizat cu Vechiul Testament și Legile sale în această privință.

Cel mai mult m-a frapat eliminarea intermediarilor dintre om și Dumnezeu.

N-ai nevoie de preoți,de taine,de nimic, doar de Hristos și poți avea singur acces la El.

Eh,asta m-a lovit puternic