Citat:
În prealabil postat de CristianR
Cum un gând cheamă pe altul, mențiunea ta despre gândul permanent la Hristos mi-a amintit de o recomandare din Sbornicul, și anume ca și activitățile zilnice, lucrul, munca să fie închinate lui Hristos; făcute cu gândul la El, ca o ofrandă. În felul ăsta, nu doar mintea, ci și fapta se va umple de prezența Lui.
Și, probabil decurgând din această recomandare, un sfat al Părintelui Galeriu (care citise Sbornicul încă din tinerețe), de a avea mereu această conștiință ca orice activitate lucrativă să o faci cu dragoste, în folosul semenilor tăi. În felul ăsta putem rămâne uniți în permanență, atât cu Dumnezeu, cât și cu oamenii, nefragmentați lăuntric.
P.S. Și eu am parcurs o parte din "ghidul" publicat de Leonid pentru citirea Filocaliei, și îl găsesc foarte de folos, cu atât mai mult cu cât el orientează către rugăciunea neîncetată, nu neapărat către viața ascetică, rezervată mai ales monahilor.
|
Pe mine din acest punct de vedere ma intereseaza rugaciunea inimii.
E o alternativa la rugaciunea scrisa, este rugaciune continua,nu ridica dificultati de interpretare, este cainta si reamintire continua a pacatului, este lauda, este dorinta de indreptare, este doxologie , este hristologie Dumnezeu-omul ,este mereu alt inteles la fiecare rostire.
Ma opresc din ea doar pentru ca ma gandesc sa mai fac si altceva , sa nu imi consum toata viata acolo, deci pot zice ca inca nu stiu ce e, pentru ca nu ma predau ei cu totul.
De ce nu ma predau ei?
Nu pt ca viata ar fi mai interesanta, ci pentru ca inca nu am facut legatura mentala cu voia lui Dumnezeu aratata noua prin Hristos si aceasta rugaciune continua, cu cuvinte repetabile .
E vorba despre daruirea de sine si sacrificiu in aceasta rugaciune, sa iti omori placerile , sa iti dedici viata ei, si pentru aceasta trebuie sa fii convins ca aceasta e calea ceruta de Hristos, sau ca macar te duce la El.
De aceea cred ca nu trebuie sa inversam lucruruile.
Nu rugaciunea inimii e scopul, ci calea noastra catre Hristos e scopul, cand vom gasi aceasta cale , cand harul Sau va fi in sufletul nostru , "buzele mele vei deschide, si gura mea va vesti lauda Ta" , si harul va grai de la sine prin noi , si chiar ne vom dori orice sa ne duca aproape de El.
Dar acest har presupune la randul sau si rugaciune, cu asta sunt de acord.
Iubirea de Hristos nu vine de la efort, nu se invata din ghid, ci vine de la Duhul, si de abia apoi vine si omul cu efortul si intelepciunea.
Deci roaga te sa ai rugaciunea continua, daca aceasta e calea, cam acesta e cercul perfect al caderii si devenirii noastre.