[Moroco]

De frica si simtind razbunarea Domnului dai sa te razbuni pe razbunare si astfel cazi din cer ca pitica alba si gaura neagra nepricepand ca razbunarea ta nu e razbunare ci e razburâia razburailor spre distrugere, adica e pe sfinvers, pe dos fata de razbunarea Domnului care e spre curatire, mantuire, unitate si fericire. Oamenii se razbuna intre ei spre dezbinare si distrugere prin barfa si pâra bârfasilor furand razbunarea ca sa te mituie sa stai la umbra razburailor in casa mandriei mortii, casa pierzarii, casa barfei si parei celor ce au furat razbunarea... care e a Domnului si se cuvine Lui, ca s-o dea de implinit doar victimelor vrednice, doar sfintii si mai micii se cuvine sa aiba dreptul sa se razbune pe drept caci razbunarea lor mantuitoare si milostiva duce la dreptate intradevar si la fericire vesnica pe cand razbunarea orbilor si prostilor razburai, a mandrilor si grozavilor ce nu se pocaiesc niciodata duce la cruzime, rautate, nebunie si nefericire. Bine ar fi daca nu ai reactiona si nu ai raspunde la razbunarea Domnului cu razbunare dandu-te victima ”vrednica” si suparata razbunandu-te ca se razbuna pe tine. El iti face un mare bine prin razbunare, prin dreapta razbunare si tu ripostand Ii faci si Lui si tie un rau pe nedrept crezand ca-ti faci un bine, ca gasesti o solutie, ca te scapi, ca te aperi, defapt te autodistrugi devenind o pedeapsa grea, mult timp, pentru multi!