Eu zic că au folosit cuvintele Domnului, au vorbit despre Iisus, despre ceea ce a spus și a învățat. Nu poți spune că, sau este absurd să afirmi că, apostolii nu predicau Fericirile, rugăciunea „Tatăl nostru” ori că nu îi avertizau pe oameni împotriva fățărniciei prin pilda vameșului și a fariseului.
Problema este definirea tradiției. Una este să numești tradiție toate relatările care au circulat (și, după cum spune Apostolul Pavel, existau inclusiv scrisori răspândite ca și cum ar fi fost ale lui), și alta este să vorbești despre Tradiție în sensul scrierilor Sfinților Părinți și al hotărârilor Sinoadelor Ecumenice și locale.
Apostolii nu aveau nevoie să cunoască o Evanghelie scrisă, deoarece doi dintre ei fuseseră apostoli direcți (Matei și Ioan), Luca a fost sau este considerat unul dintre cei șaptezeci (sau șaptezeci și doi) de ucenici și prezent la episodul de pe drumul spre Emaus, iar Marcu (sau Ioan Marcu) a fost un apropiat al Sfântului Petru.
Eu cred că este o greșeală să privim Noul Testament sau Biblia în modul în care o fac protestanții, adică drept o normă care cuprinde totul. Se pot invoca numeroase controverse discutate la Sinoade care arată că Scriptura nu este singura autoritate și nici întotdeauna suficient de clară pentru a rezolva toate disputele teologice: a fost Iisus Hristos Dumnezeu sau o creatură, chiar dacă cea mai înaltă dintre creaturi? A fost și om, sau doar Dumnezeu? Fecioara Maria a născut un om sau pe Dumnezeu? Și alte întrebări asemănătoare.
De exemplu, Sfântul Luca își începe Evanghelia tocmai subliniind faptul că a cercetat cu atenție mărturiile celor care au transmis evenimentele. Evangheliile au fost scrise din necesitate și pentru ca oamenii să își amintească și să știe cine a fost Iisus, însă nici ele, nici epistolele nu epuizează problema mântuirii sau a cultului.
Apostolii nu îi convingeau pe oameni de existența și dumnezeirea lui Iisus doar prin predicare, ci și prin viața lor. Cuvintele Domnului erau fundamentale și erau predicate permanent. În fond, marile teme ale credinței se regăsesc în Evanghelii; ceea ce nu se regăsește în mod detaliat este organizarea bisericească, deoarece Biserica, în forma ei deplină, nu exista încă înainte de Cincizecime.
Scriptura este precedată de o tradiție orală, însă Sinoadele și Sfinții Părinți sunt cei care au discernut, din această tradiție orală, ceea ce era cu adevărat autentic și sfânt, deosebindu-l de relatările și povestirile răspândite de diferite persoane.
Sau tu crezi că trebuie desființată Scriptura sau Evangheliile, păstrând doar epistolele? Sau, eventual, că este suficient să te duci la biserică, să asculți câteva predici și gata? Creștinii din primele veacuri vor fi judecați după cât au primit și după ceea ce puteau înțelege la nivelul lor, într-o perioadă în care erau persecutați pretutindeni. Poate că știau puține lucruri despre cine a fost Iisus, cunoșteau doar câteva rugăciuni, dar au crezut cu sinceritate...
|