[miti29]

În prealabil postat de miti29

Desi nu mi-a mai raspuns nimeni m-am hotarat sa va povestesc o intamplare referitoare la cariera.
Era in vara anului 2005 aveam un job si lucram ca inginer undeva in sudul tarii. Faceam naveta dintr-un oras in altul cu trenul si microbuzul.Salariul insa imi era foarte mic cam cat al unei femei de serviciu.
Eram multumit insa ca eram foarte util acolo unde eram, aveam un job si eram respectat de colegi si pe deasupra invatam o gramada de lucruri.
Nu erau insa la fel de multumiti si socrii sau rudele sotiei care planuisera sa ne gaseasca ceva in alt domeniu. Eu insa nu eram deacord sa renunt la domeniul pe care mi-l alesesem.Daca ea se ducea riscam sa divortam.
Am inceput atunci sa ma rog lui Dumnezeu batandu-mi pieptul asa cum o mai facusem.
Prin octombrie pentru ca aveam si multe datorii am facut un imprumut la o banca pe mai multi ani ca sa ne dam acele datorii si sa ne mai putem decurca.La cateva zile dupa aceea primesc un telefon de la un fost coleg de facultate ca firma la care lucreaza are nevoie de ingineri undeva in nordul tarii.A doua zi discuta nevasta-mea cu directoarea acelei firme la telefon si stabileste o intalnire joi la ora 13.Asta era marti. Ne hotaram ca joi sa plecam cu trenul.Miercuri primeste telefon de la directoare ca sa plecam vineri pt ca a intervenit o urgenta.
Si sa vedeti minunea minunilor: joi ma urca in trenul cu care trebuia sa plec, uitasem sa spun ca naveta la servici faceam tot cu el, si se defecteaza in camp.Daca asi fi venit joi cu el riscam sa nu mai ajung.
Am plecat vineri dar cu microbuzul evident,am semnat contracte pe un salariu cam de 8 ori mai mare.Acel imprumut pe care l-am luat in pctombrie ne-a fost ajutor pana la primul salariu. Acum suntem de trei ani ingineri intr-un oras din nordul tarii. Am reusit sa ne luam un apartament, o masina si la servici simt cum Dumnezeu imi ajuta cand imi e greu.