Din raspunsurile voastre mintea mea sucita extrage ideea ca nu este important in alegerea partenerului de viata criteriul credintei sale.
Este suficient sa il iubesc asa cum este si sa am rabdare. Nu trebuie sa fie compatibilitate si din acest punct de vedere? Mie mi se pare ca este cel mai important deoarece restul deriva din acesta. Daca il ai pe Hristos stii sa ierti, sa rabzi, sa te sacrifici.
Imi este mereu teama sa nu intru iar in jocul vietii fara Dumnezeu, sa nu ma scald iar in aceeasi mocirla a pacatelor ca si pana acum.
Daca as fi avut o credinta mai puternica, poate as fi reusit sa rezist atacurilor repetate , dar nu am si cad usor. Iar de aici la "viata de dinainte" e un pas infim: e usor sa pasesti pe calea cea larga a pacatelor, toate din jurul nostru sustin aceasta cale, pana si cei ce ne conduc ne ajuta sa pacatuim: avortul, alcoolul,traiul plin de desfatare.
E tare usor sa spui : "ai rabdare", dar pt mine in spatele acestor cuvinte se ascunde: "fii tare, rezista pacatelor si pornirilor lui, nu cadea iar in mocirla", iar eu stiu ca nu am puterea sa rezist, pt ca sunt om, pt ca am cunoscut pacatul si placerea, pt ca pacatul trupului devenise parte din viata noastra si il faceam inconstient iar acum diavolul ne lupta mereu, chiar si in somn.
Ce este mai usor, sa lupti cu ispita sau sa o indepartezi?
|