Salutare la toata lumea. E primul meu post pe acest forum. Am incercat sa citesc cu cat mai multa atentie provocarea acestui subiect abordat. Desi mi-a venit greu mi-am zis ca poate scriind ceva voi cunoaste noi pareri si astfel ma voi putea judeca pe mine spre a evolua.
Candva auzisem o intamplare despre un barbat la vroe 60 de ani care a trait bine toata viata. Nu a dus lipsa de nimic, dar muncit pentru fiecare banut in parte. La un moment dat a primit un verdict ca avea cancer si luptand o perioada s-a facut mai bine. Cu toate acestea boala urma sa il rapuna, iar verdictul unor medici i-au luminat ultima parte a vietii. Credea ca va muri in cateva luni si a decis sa faca niste ultime schimbari. S-a cununat (traise cu o femeie toata viata dar necasatoriti) s-a spovedit, s-a impartasit, dupa care a murit la ceva timp impacat.
Probabil acest om la recensamantul din 2002 s-a declarat ortodox, fiind botezat astfel. Dar nu practica aceasta credinta. Nu tinea post. Nu mergea la biserica. Nu se spovedea. Dar cu toate acestea din spusele unora era o persoana cu multe calitati morale.
Ce drept avem noi sa judecam oameni care nu practica credinta lor in care au fost botezati. Din cate stiu eu odata cu taina botezului noi primim haina "curata", mantia crestina. De-a lungul vietii poate o potam, o rupem, dar daca nu o aruncam spre a lua alta cred ca e de ajuns macar a te numi ortodox. Chiar daca acolo dupa moarte acest lucru nu va conta. Sa speram macar ca majoritatea din noi, care ne declaram ortodocsi, la final sa avem sansa acelui barbat care s-a mantuit pe ultima suta de metri.
Sa nu devenim farisei. Nu stiu daca ideea mea e vreun pic buna, dar asta simt eu despre cei 80% din care fac si eu parte si recunosc ca nu procedez exact cum procedeaza un adevarat ortodox, dar macar pot purta aceasta titulatura spre o cale mai buna.
|