Draga erzbet,
Chestiunea este ca in timpurile noastre suntem oarecum inoculati sa consideram sexualitatea ca pe ceva mai presus de spiritualitate.
Chiar devine pentru unii o chestiune de definire a identitatii. Raportarea la sexualitate: metro-sexuali, etc...
Atentia asta exacerbata pentru carnea trupului este ceea ce strica pe om. Cand ea ia forme de expresie sexuala in afara unei rinduieli a firii celei bune, implicand parti ale fiintei nevazute si uneori nestiute, se ajunge la nefericire, la demantelarea sufletului, care este expus "duhurilor din vazduh", cedand chemarii acestora de a se lepada de nazuinta catre Dumnezeu si deci catre curatenie si pace si a se alatura lor in voluptatea decadentei.
Cine a suferit de pe urma pacatelor stie cum este ispitit, chinuit si minitit sufletul, cum sufera omul in sine si cum simte nevoia de a se innoi, de a se re-face... Desigur o refacere nu este posibila, dar o innoire este, iar ea vine prin Hristos.
|