Comunicarea e buna, ajuta mintea sa tina pasul cu inima. Dar cand inima e pe alta cale mintea nu poate merge decat dupa ea si judeca totul pornind de la datul inimii...
Asadar pentru ca unirea sa se faca e nevoie sa se miste inimi, iar inimile le misca Duhul.
Comunicarea noastra cu cei ce tin de episcopul Romei este din punctul meu de vedere marturie. Noi punem marturie despre Biserica drept maritoare.
Din acest punct de vedere ar fi bine ca dialogul sa existe.
Fara marturia noastra lucram lucrul lenei. Duhul misca inimi, dar noi suntem - aici ma refer la cei vrednici, nu la unul ca mine, pacatos si nevrednic - si unelte ale Duhului.
Asadar nu teama de erezie este ceea ce trebuie sa ne mane ci seninatatea staruintei in credinta cea dreapta. Staruinta in adevar si in dragoste.
Cine este sigur ca stie adevarul nu se teme a se arata si nici nu intoarce fata lui de la cel aflat in indoiala...
A fi anti-ecumenist inseamna a fi afara din dragoste. A fi ecumenist in sensul disponibilitatii la compromis inseamna a fi afara din credinta dreapta... Daca unul din acei trei stilpi (credinta, dragoste, speranta) se naruie - se darama totul in fiinta omului.
Apropos de parintii imbunatatiti si atitudinea lor fata de erezii: ati ascultat acea inregistrare in care parintele Ilie Cleopa dialoga cu un neo-protestant?? Ati auzit acolo sa fi strigat parintele la el vreo vorba de ocara? NU, nici macar nu i-a cerut socoteala in vreun fel, ci a raspuns doar in duhul dreptatii si a dat marturie pentru dreapta credinta...
|