Citat:
|
În prealabil postat de razvan_m
Nu stiu in ce masura e binevenit acest topic, intitulat destul de ciudat: "Dreptul la sinucidere".
Dumnezeu nu ne da acest drept, sa ne luam singuri viata. Numai El ne-a dat viata si, in consecinta, doar El, in marea Sa milostivire, ne-o poate lua.
Iar cine-si ia singur aceasta libertate, nici nu va ajunge pana la tronul cresc al lui Dumnezeu, ca sa fie judecat, pur si simplu, diavolul de la vama "sinuciderii" ii va arata sufletului zapisul in care si-a notata acest f. mare pacat (sinuciderea) si il va expedia de urgenta in iezerul de foc spre a-si ispasi ingrozoitoarea sa fapta, facuta in dispretul Domnului.
Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi, pacatosii!
---------------------------------------------------------------------------------------
Miluieste-ma, Dumnezeule, dupa mare mila Ta si dupa multimea indurarilor Tale, curateste toata faradelegea mea. (Psalm 50, 1)
|
Asa este cu certitudine, sinuciderea este insasi dispretul fata de viata cel mai de bun pret ce ni s-a dat , far de care nimic nu ar fi existat in asta lume. Dreptul de a face ceva, de a crede ceva, ni s-a dat prin libertatea deplina data noua in asta viata, cu un singur amendament , cu respectarea Sfintelor porunci , decalogului. Titulatura data, acestui topic, este pentru a lansa o provocare si nu cred ca dreptul la sinucidere cum a fost intitulat topicul , nu reprezinta dreptul in sine ci posibilitatea de a avea acest drept, ce nu poate in nici un fel a fi justificat sau dobandit, indiferent de o situatie data sau de o conjunctura mai mult sau mai putin favorabila.