Draga Maria 55, multumesc pentru sfat! Pentru ca am inteles acum sensul a ceea ce ai numit tu "calificat", pot sa iti dezvalui ca am studiat teologie si studiez in continuare acelasi domeniu la un nivel mai inalt! Insa dincolo de asta, asa cum ai spus si tu, trairea credintei este adevarata teologie! Si mi se pare cea mai corecta modalitate de a-L intelege pe Dumnezeu!
In ceea ce priveste uitatul in stanga si in dreapta....toate mesajele mele referitoare la acest subiect, au venit ca raspuns pentru cei care tot arunca "anatema" auspra oamenilor care traiesc in alte confesiuni din felurite motive! Nu sunt de acord cu apostazia, insa nasterea unui om intr-o anumita confesiune nu o decid oamenii! De aceea, e bine sa ne vedem de treaba noastra si sa traim in credinta noastra nu precum fariseul care multumea ca NU ESTE CA ALTII, ci multumind pentru toate cate le avem! Ne aparam credinta in momentul in care este atacata, altfel nu isi are nici un rost sa ne alarmam degeaba! In momentul in care ecumenismul devine o amenintare la adresa Ortodoxiei, atunci suntem pe deplin indreptatit sa ripostam! Trebuie insa sa stim ca ecumenismul, asa cum il intelegem la nivel general, presupune aceste demersuri oficiale de regasire a unor modalitati de cooperare si de vindecare a ranilor trecutului, pe cat se poate! Mi se pare corect sa incercam sa indreptam pe cat posibil greselile trecutului!
Pe mine insa ma intereseaza ecumenismul la nivel personal, respectiv atitudinea mea catre cei din ale confesiuni, din alte religii! E firesc sa ne punem astfel de intrebari si sa meditam...nu e insa firesc sa ne relativizam credinta! Sa il lasam pe Dumnezeu sa isi faca lucrarea Sa mantuitoare! Si sa intelegem atitudinea lui Hristos vizavi de cei de alte credinta...este edificatoare! Nu inteleg de ce nu se accentueaza aceasta atitudine! Sunt suficiente exemple in Sf. Evanghelii!
Dumnezeu sa ne daruiasca toate cele de folos!
|