Acesta Prima Omilie a Sf. Ioan Gura de Aur m-a ”scuturat” si m-a facut sa vad problema ecumenismului din alta perspectiva.
Pana acum atitudina anti-ecumenica a fost indreptatita de apararea de influente straine a credintei noastre ortodoxe.

Iata insa ca randurile forumului nostrum s-au imbogatit prin venirea unui preot geco-catolic, care cu staruinta ne cheama la ecumenism. Noi ca ortodocsi, care ne-am invatat lectia, am refuzat, unii dintre noi, orice pas intr-o directie, care noua ni se pare gresita.
Dar iata ca Sf. Ioan Gura de Aur mi-a aratat un alt aspect, pe care noi nu l-am luat de loc in calcul si anume, ca ar trebui sa percepem altfel chemarea greco-catolica, nu inspre ei, care au plecat candva din randurile ortodoxiei, ci inapoi inspre ortodoxie, deci o revenire a lor acolo unde le locul, in dreapta credinta.

Aflam ca greco-catolicii sunt acum pe muche de cutit, intre ciocan si nicovala , caci se asteapta retrocedarea bisericilor. Acest lucru ii va influenta pe multi sa aleaga pentru a doua oara catolicismul.

Oare nu e momentul sa ii consideram frati pe acestia si sa-i tratam cu dragoste? De ce sa-i pierdem pentru a doua oara si sa ne facem vinovati de trandavie?
”Sa intarim in ei dragostea”, asta ni se cere! Fiecare dintre noi cunoaste un greco-catolic. “sa intarim in el acesta dragostea”!.
Iar daca stam pasivi si lenevim, pacatul nostru va fi si mai mare.