Nu o sa asteăpt niciodata nici o fata. Nu o sa salvez niciodata nici o chestie vechie. Niciodata n-o sa fiu apreciat pentru ceea ce sunt. Si nici de mila nu mai pot sa-mi plang ca e o mare prostie.
Se zice ca trebuie sa sper pentru niste vremuri mai bune, dar, mie, in utima vreme imi merge din ce in ce mai rau. De exemplu, ma intelegeam bine cu verisoara (bine, uneori erau exagerari din partea mea), si ea mi-a fost luata... Adica trebuie sa-mi fie frica sa o sun pe verisoara mea, ca risc sa raspunda un idiot. Si asa va fi cu totul. Nimic nu va fa mai fi la fel... Tot ce am avut frumos si inca a ramas in viata mea va disparea! Si atunci de ce sa mai traiesc? Sa ma chinui?
Ar trebui sa mai vorbesc cu Dumnzeu. Dar ce, Dumnezeu are nevoie de unul care ba este cu El, dar atunci cand ii merge greu Il injura. Nu, nu are nevie de asa un om. Acum sunt suparat pe el, si poate din mandrie, poate pentru ca stiu ca N-o sa ma ierte, nu mai vreau si nu pot sa-I mai cer iertare...
|